Émile-André Lecomte du Noüy – Cultura arhitecturală în Vechiul Regat – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Lucrarea monografică Émile-André Lecomte du Noüy – Cultura arhitecturală în Vechiul Regat își propune recuperarea, documentarea și interpretarea critică a activității uneia dintre figurile centrale ale arhitecturii și restaurării monumentelor istorice din România, în perioada de formare a modernității arhitecturale.

Tema proiectului vizează analiza contribuției arhitectului francez Émile-André Lecomte du Noüy, atât în domeniul restaurării monumentelor medievale, cât și în cel al arhitecturii noi, în contextul influențelor occidentale și al definirii unei identități arhitecturale naționale. Lucrarea răspunde unei lacune importante din istoriografia de specialitate, oferind o perspectivă de ansamblu, nuanțată și documentată asupra unei activități complexe, adesea controversate și insuficient cercetate.

Proiectul are un caracter științific și interdisciplinar, reunind cercetare de arhivă, analiză istorică și interpretare critică. Este valorificat un corpus extins de documente provenite din fonduri arhivistice diverse – multe dintre acestea inedite sau dificil accesibile – incluzând planșe, relevee, fotografii și corespondență, care permit reconstituirea intervențiilor asupra unor monumente reprezentative precum Curtea de Argeș, Trei Ierarhi din Iași sau Mitropolia veche din Târgoviște.

Activitățile principale ale proiectului au inclus identificarea și cercetarea surselor documentare, analiza critică a literaturii de specialitate, structurarea informației în capitole tematice și studii de caz, precum și redactarea și editarea volumului într-o formă accesibilă și coerentă. Cartea este organizată în șapte capitole (la care se adaugă introducerea și epilogul) care acoperă biografia arhitectului, contextul instituțional și teoretic al epocii, precum și analiza detaliată a principalelor șantiere de restaurare și reconstrucție coordonate de acesta.

Titlul Émile-André Lecomte du Noüy – Cultura arhitecturală în Vechiul Regat, autor Horia Moldovan contribuie la o mai bună înțelegere a începuturilor practicilor moderne de protejare a patrimoniului în România și a modului în care acestea au fost influențate de modele occidentale, dar și adaptate contextului local. În același timp, volumul aduce în discuție relația dintre restaurare și creație arhitecturală, evidențiind impactul imaginației și al interpretării în intervențiile asupra monumentelor istorice.

Prin proiectul de față s-a reușit publicarea unui volum de referință, care oferă atât specialiștilor, cât și publicului interesat, un instrument riguros de informare și analiză. Prin documentarea și sistematizarea unor surse dispersate, proiectul contribuie la recuperarea unei părți semnificative a memoriei patrimoniului construit și la stimularea unor cercetări viitoare în domeniu.

Caietele restaurării 2025 – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Descriere generală

Caietele restaurării este o publicație cu articole științifice dedicate conservării și restaurării patrimoniului cultural, metodologiilor, normelor și principiilor etice din domeniu, precum și mărturiilor privind experiențele practice ale cercetătorilor și specialiștilor (restauratori, arhitecți, urbanisti, chimisti, fizicieni, istorici de artă, biologi, petrografi, structuristi ș.a.).

Publicația a fost un răspuns la numărul mare de intervenții agresive și abuzive observate asupra componentelor patrimoniului cultural care au dus la alterarea iremediabilă a acestuia. Conservarea și restaurarea patrimoniului cultural material nu se poate face fără specialiști, iar specialiștii au nevoie de informații și schimb de experiență.

Articolele publicate sunt alese în urma unui proces de evaluare riguros, beneficiază de sugestii de completare/verificare a unor informații oferite de evaluatori cu experiență, și reunesc autorii seniori și autorii tineri, dar care au făcut dovada exigenței și a profesionalismului în activitatea lor.

Finanțare 2024-2025

Numărul al XIV-lea din Caietele restaurării aduce împreună contribuțiile a 18 specialiști din domenii complementare – restaurare, arhitectură, istoria artei, urbanism și inginerie – reunite în 13 articole care explorează, prin analize teoretice și studii de caz, multiplele fațete ale conservării patrimoniului cultural material. Studiile de caz și experiențele împărtășite contribuie la o mai bună înțelegere a metodologiei de intervenție și a modului corect de abordare a operei de artă, în acord cu specificul epocii sale. Fiecare intervenție devine, la rândul său, o etapă istorică, a cărei existență trebuie cunoscută și documentată.

Caietele restaurării sprijină realizarea unor intervenții mai bine fundamentate asupra patrimoniului cultural material, contribuind la clarificarea noțiunilor, normelor și principiilor de specialitate. Revista stimulează colaborarea între profesioniști, susține formarea de echipe interdisciplinare și încurajează schimbul de experiență, având totodată un rol important în creșterea interesului publicului față de patrimoniul cultural și de valoarea acestuia.

Activitățile proiectului editorial Caietele restaurării 2025 sunt construite într-o logică integrată și interdependentă. Procesul a început cu definirea temei și selecția articolelor, cu accent pe realizarea unui conținut editorial de înaltă calitate, atât din punct de vedere al textului, cât și al imaginii, și pe valorificarea acestuia printr-un layout atractiv și ușor de parcurs.

Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831-1918) – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Volumul Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831–1918), autor Alexandru Mexi, analizează apariția și evoluția parcurilor publice ca parte esențială a procesului de modernizare urbană. Cartea plasează cazul românesc într-un context european, urmărind transferul de modele occidentale și adaptarea acestora în spațiul românesc extracarpatic.

Lucrarea documentează dezvoltarea primelor grădini publice și transformarea lor în infrastructură urbană majoră, cu studii de caz dedicate orașelor București, Iași și Craiova, evidențiind rolul acestor spații în configurarea orașului modern. Parcurile publice sunt analizate ca instrumente active ale modernizării României, reflectând transformări sociale, culturale și politice ale perioadei.

Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831–1918) completează bibliografia de specialitate din țară, contribuind la dezvoltarea cunoașterii în domeniu și la o mai bună identificare a valorilor culturale prezente în parcurile municipale.

Cercetarea se bazează pe un amplu demers documentar, utilizând materiale edite și inedite identificate în biblioteci, centre universitare și institute de cercetare din România și din mai multe țări europene. Investigația de arhivă este completată de cercetări in situ desfășurate, începând cu anul 2012, în numeroase parcuri publice din orașe românești, precum și prin comparații cu exemple relevante din mari centre europene și nord-americane. De asemenea, studiul integrează literatura științifică recentă și documente internaționale de referință privind protejarea grădinilor istorice și a parcurilor publice.

Importanța lucrării se manifestă atât la nivel național, cât și internațional. Studiul contribuie la încadrarea evoluției parcurilor publice românești în contextul mai larg al modernizării europene, evidențiind influențele culturale și modelele de transfer. Totodată, analiza rolului parcurilor în procesul de modernizare a provinciilor extracarpatice deschide perspective noi asupra relației dintre spațiul construit și cel plantat, asupra istoriei sociale și economice și asupra evoluției peisajului urban. Nu în ultimul rând, cercetarea furnizează un fundament necesar proiectelor de conservare-restaurare a patrimoniului imobil, facilitând înțelegerea istoriei și semnificației parcurilor istorice și sprijinind o intervenție responsabilă asupra acestora.

Mozaicul Marelui Palat din Constantinopol. Semnificație, tehnică și conservare/ The Mosaic of The Great Palace of Constantinopole. Meaning, Technique and Conservation – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Conținutul cărții se bazează pe etape succesive în dezvoltarea de noi teorii privind mozaicul, fiind împărțită în trei. Prima parte explică datele tehnice și se adresează unui public mediu informat. A doua parte descrie materialul științific, bazat în mare parte pe mozaicurile Palatului din Constantinopol, și necesită o înțelegere mai profundă a detaliilor de producție a mozaicului și o tratare mai complexă a părții generale. Secțiunea finală conține observații pe teme specifice, cum ar fi ipoteze de datare, cronologii generale de istoria artei și comentarii privind descrierea mozaicurilor. Aceste subiecte se adresează în mod direct specialiștilor și, prin urmare, sunt scrise întro manieră specifică fiecărui subiect în parte.

„În cartea sa, Peter Berzobohaty-Gastl ne propune o călătorie captivantă în lumea mozaicului. Istorie, tradiție, iconografie, cartea pune laolaltă un material foarte valoros, atât pentru artiștii mozaicari, restauratori, cât și pentru un public general. Pentru toți aceștia, doar înțelegerea în detaliu și în profunzimea tehnologiilor și materialelor folosite poate asigura alegerea metodelor potrivite, corecte, de conservare a operei de artă, oricare ar fi natura acesteia. 

Peter Berzobohaty-Gastl este, în mediul său profesional, un bine cunoscut restaurator de pictură murală și tencuieli istorice, cu accent pe mozaicuri, având o experiență profesională remarcabilă. A fost principalul coordonator al proiectelor internaționale de conservare a mozaicului Marelui Palat din Constantinopol și ale mozaicurilor din Hagia Sofia din Istanbul, precum și profesor invitat la Academia de Arte Frumoase din Viena. Peter Berzobohaty-Gastl este extrem de pasionat de tehnica de realizare a mozaicurilor antice târzii și bizantine, iar această carte prezintă rezultatele cercetărilor sale de peste treizeci de ani.”

Maria Dumbravician

În etapa de aplicare, proiectul s-a numit „Mozaicuri fabuloase” și acesta este titlul sub care poate fi găsit în raportul evaluatorilor.

Relația dintre arhitectură și componentele artistice la monumente (2) – Asociația Art Conservation Support

Proiectul este o continuare a proiectului pilot Relația dintre arhitectură și componentele artistice la monumente, realizat în 2022. Scopul este de a crește nivelul de specializare al participanților în intervențiile de restaurare asupra monumentelor și clădirilor istorice. Acest lucru se face prin noțiunile transmise și schimbul de experiență și prin comunicarea dintre diferitele tipuri de specialiști care lucrează la monumente: arhitecți, restauratori de componente, structuriști, biologi, chimiști, petrografi ș.a. Prin cunoașterea specialiștilor între ei, dar mai ales prin cunoșterea efectelor pe care unele intervenții le pot avea asupra altor părți ale monumentului se pot lua decizii mult mai potrivite în favoarea monumentului respective și se creează adevăratele echipe interdisciplinare.

Relația dintre arhitectură și componentele artistice este importantă atât prin armonia dintre elemente, modul cum sunt puse în operă, dar și prin legătura fizică stânsă dintre acestea, care face ca aspectele ce țin de conservare și intervenție să fie interdependente. În ciuda acestei relații foarte strânse, observațiile noastre de pe teren indică un schimb minim de informații între specialiștii cu rol important în conservarea monumentelor. Așa se ajunge să se propună îndepărtarea ușilor istorice, fără a li se cunoaște valoarea; să se decidă suprabetonarea bolților, fără a se știi efectele la interior; să se propună extragerea și replantarea picturii murale ca unică soluție pentru consolidare, fără a se lua în considerare trauma prin care trece suprafața; să se îndepărteze tencuielile istorice , considerate fără nicio valoare; să se folosească materiale incompatibile cu cele istorice, cu efect dezastruos în timp ș.a. În plus, din lipsă de cunoaștere a tehnicillor de execuție și experiență în examinarea directă a suprafeței, se ajunge ca unele cercetări să conțină informații greșite.

Membrii ACS sunt specialiști în conservarea componentelor istorice, cu o experiență vastă, dobândită prin studii, cercetare și intervenții directe pe numeroase monumente. În plus, echipa ACS s-a extins mult printr-o serie de colaborări cu arhitecți și alți specialiști în conservarea monumentelor.

Proiectul a fost structurat pe două module online:

– unul „începători” (fie mai tineri, fie care nu au participat la proiectul pilot);

– cel de al doilea modul, pentru specialiștii cu mai multă experiență și cei care deja au parcurs primul an al proiectului alături de noi.

Fiecare modul a inclus 21 ateliere care au avut scopul de a forma o imagine de ansamblu asupra monumentelor în curs de restaurare, specialiștii fiind puși în contact unii cu alții și înțelegând rolul echipei și al fiecărei specialități în buna conservare a monumentului. Fiecare atelier a fost susținut de 3 ori, dând cursanților posibilitatea să aleagă ziua când vor participa sau să poată recupera atelierul în altă zi, dacă intervine ceva. Au fost în total 250 de participanți.

Atelierele au fost completate cu vizite pe șantier la monumente istorice aflate în diferite etape de intervenție: Primăria și Hotel Pallace din Craiova, Casa Macca din București, fragmente extrase de la biserica mănăstirii Tismana (atelier), casă de pe Strada Bărăției nr. 50, Palatul Spayer.

Tipologia așezărilor secuiești – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Cartea face parte din colecția Științific a editurii ACS și are la bază teza de doctorat a autoarei, coordonată de prof. dr. arh. Sanda Voiculescu și prof. dr. arh. Anca Brătuleanu, și susținută în 2007 la Universitatea de Arhitec tură și Urbanism “Ion Mincu” din București. Lucrarea a fost revizuită și completată cu date și imagini actuale.

Cartea abordează zona fostelor scaune secuiești (inclusiv enclavele din fostul comitat Alba Superioară), cu unele referiri și la localități din afara acestei zone (cum sunt așezările părăsite de timpuriu de către secui de pe Teritoriul Crăiesc sau din nordul Ungariei), urmărind evoluția structurii planimetrice a așezărilor secuiești, de la cea mai timpurie fază reconstituibilă până în prezent. Lucrarea are un caracter multidisciplinar, cu informații din domeniile istoriei, arhitecturii, etnografiei și urbanismului, rezultate din parcurgerea izvoarele istorice (arhivistice, cartografice și bibliografice), ca și din cercetarea de teren.

Demersul își găsește locul în contextul tendinței din ce în ce mai mare de uniformizare. O anumită continuitate este ceea ce permite o dezvoltare armonioasă a localităților și prezervarea valorilor acesteia, iar efectuarea unor restaurări urbanistice pertinente nu se poate face fără cunoașterea tipologiei localităților.

Gabriella Olasz (n. 1955, Târgu Secuiesc) este arhitect diplomat al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din București și doctor în arhitectură din anul 2007, cu teza „Tipologia așezărilor secuiești”. Are studii postuniversitare în protecţia monumentelor istorice la Universitatea Tehnică din Budapesta și bursă de studii a Fundației Bosch, la Institutul Transilvan din Gundelsheim, Germania.

Gabriella Olasz este specialist atestat de Ministerul Culturii în domeniile: restaurare arhitectură; urbanism, parcuri şi grădini; cercetarea monumentelor istorice.

Parcelarea Călărași de la Bariera Vergului – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Titul, care face parte din colecția „Monografii”, analizează pacelarea Călărași din punct de vedere urbanistic și arhitectural, dar și sociologic, inclusive mărturii ale oamenilor ce au locuit în zonă pentru perioade mari de timp.

Articole din ziarele perioadei de început (anii ’30) numesc parcela „sărăcăcioasă”, lipsită de unitate stilistică, un fel de nereușită arhitecturală. Studiul zonei ne pune însă în contact cu creațiile unor mari arhitecți ai vremii care, prin operele lor, arată adevărata valoare estetică a parcelei: spitalul şi policlinica de copii proiectate de Gheorghe Simotta, grupul școlar realizat de Horia Creangă, vilele din Parcul Călăraşi la care au lucrat Cristofi Cerchez și Ştefan Ciocârlan.

Parcelarea a fost trasată pe un teren liber, începând cu anul 1922, beneficiind de organizare planimetrică specială, fiind una dintre puţinele parcelări bucureștene cu o stradă în formă de potcoavă, care adună centrifug străzi drepte, perpendiculare sau radiale. După circa 10 ani de la trasare, străzile au căpătat denumiri de arhitecţi şi ingineri, nume de notorietate pentru cultura noastră, precum arhitecții Alexandru Săvulescu, Dimitrie Hârjeu, Alexandru Zagoritz, George Mandrea, Dumitru Iorgulescu, Ion N. Socolescu și inginerii Vasile Cristescu și Nicolae Slăniceanu.

După 1990, o dată cu îndepărtarea pericolului unei posibile demolări, Parcelarea Călăraşi a rămas o zonă mai puţin agresată de acțiunea imobiliară postdecembristă, modificându-se decent în limitele regulamentului urbanistic iniţial, din 1921. În perioada boom-ului imobiliar între 2003-2009, în proximitatea celor două artere de mari dimensiuni, au apărut însă o serie de clădiri cu funcțiuni aglomerate și de dimensiuni considerabile în raport cu fondul construit existent.

Revendicarea justificată a locuitorilor Parcelării Călărași de editare a unei publicații referitoare la istoria parcelării și a edificiului istoric al spitalului de copii, precum și montarea unui panou de prezentare a acestui istoric și realizarea unui bust sau plachetă dedicată inițiatorului parcelării, dr. Victor Gomoiu, reprezintă intenția de conștientizare a specialiștilor și locuitorilor bucureșteni privind istoria specială a acestui parc rezidențial de la marginea orașului istoric, de la Bariera Vergului.

Caietele restaurării 2024 – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Descriere generală

Caietele restaurării este o publicație cu articole științifice dedicate conservării și restaurării patrimoniului cultural, metodologiilor, normelor și principiilor etice din domeniu, precum și mărturiilor privind experiențele practice ale cercetătorilor și specialiștilor (restauratori, arhitecți, urbanisti, chimisti, fizicieni, istorici de artă, biologi, petrografi, structuristi ș.a.).

Publicația a fost un răspuns la numărul mare de intervenții agresive și abuzive observate asupra componentelor patrimoniului cultural care au dus la alterarea iremediabilă a acestuia. Conservarea și restaurarea patrimoniului cultural material nu se poate face fără specialiști, iar specialiștii au nevoie de informații și schimb de experiență.

Articolele publicate sunt alese în urma unui proces de evaluare riguros, beneficiază de sugestii de completare/verificare a unor informații oferite de evaluatori cu experiență, și reunesc autorii seniori și autorii tineri, dar care au făcut dovada exigenței și a profesionalismului în activitatea lor.

Finanțare 2023-2024

Tema numărului XIII din Caietele restaurării este strâns legată de activitățile ACS, de proiectele culturale pe care asociația le desfășoară, dar și de ideea pe care o susținem pe cât mai multe căi: monumentul nu poate fi tratat pe bucăți și, chiar dacă uneori se intervine doar pe o anumită componentă sau într-o anumită zonă, intervenția trebuie să țină cont de ansamblu. Nu ne referim aici doar la tratamentul estetic, ci și la materialele pe care le aduc în operă specialiștii, la cum poate influența o intervenție întregul ansamblu al conservării materiei originare, la nevoia de colaborare între specialiști și importanța interdisciplinarității domeniului.  

Caietele restaurării 2024 înseamnă 15 articole ce împărtășesc din experința a 20 de autori, specialiști în conservarea patrimoniului cultural. De la aspectele teoretice la cele practice, de la cercetare la intervenție, cititorul este invitat să cunoască subiecte actuale, care ajută la creșterea nivelului de informare prin schimb de experiență între specialiști și la o conservare mai bună a patrimoniului cultural material. 

În plus față de numărul tipărit, pentru versiunea online din Caietele restaurării 2024 am pregătit 3 interviuri video care ne ajută să înțelegem mai bine monumentele istorice: noțiunea de monument și abordarea acestora în diferite epoci; aspecte ce țin de conservare și restaurare; de lucru în echipă, beneficiari și proprietari. Aflăm despre monumentele istorice pornind de la experiența specialiștilor: istoricul Ioan Opriș, arhitectul Horia Moldovan și restauratorul Mirela Constantin.  

Caietele restaurării 2022 – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Descriere generală

Caietele restaurării este o publicație cu articole științifice dedicate conservării și restaurării patrimoniului cultural, metodologiilor, normelor și principiilor etice, mărturii ale experiențelor practice ale cercetătorilor și specialiștilor – restauratori, arhitecți, urbaniști, istorici de artă, chimiști, fizicieni, biologi, petrografi, structuriști.

Publicația este un răspuns la numărul mare de intervenții agresive observate asupra componentelor patrimoniului cultural, intervenții care au dus la alterarea iremediabilă a acestuia. Conservarea și restaurarea patrimoniului cultural material nu se poate face fără specialiști, iar specialiștii au nevoie de informații și schimb de experiență.

Articolele publicate sunt alese în urma unui proces de evaluare riguros, beneficiază de sugestii de completare și verificare a unor informații oferite de evaluatori cu experiență. În paginile sale Caietele restaurării reunesc experiența autorilor seniori și a autorilor tineri, care au făcut dovada exigenței și a profesionalismului, în activitatea lor.

Finanțare 2022

În numărul IX din Caietele Restaurării, tema propusă a fost „Autentic și funcțional”. În 2022, am urmărit să găsim răspunsuri la o serie de întrebări importante: Ce înseamnă a fi autentic? Care sunt formele de alterare a autenticității? Este posibilă recuperarea autenticului prin îndepărtarea alterărilor? În ce mod pot fi îmbinate funcționalul și autenticul? Ce factori determină prevalența unuia asupra celuilalt? Și, mai ales, cum putem evita pierderea valorii unui monument atunci când îi schimbăm funcționalitatea?

Dincolo de pierderile patrimoniului cultural cauzate de intervenții brutale sau de nepăsare, există și o categorie mai subtilă de degradări: acelea generate de intervenții care se ascund sub masca funcționalului și a exigențelor vieții contemporane.

Acțiunea sinergică a multiplelor cauze ale degradării asupra materiei a lăsat urme care au afectat, în grade diferite — uneori până la neantizare — autenticitatea operei de artă. În aceste condiții, specialistul în conservare-restaurare se confruntă cu două sarcini majore, a căror rezolvare depinde în mod decisiv de judecata critică, fundamentată pe principii științifice: identificarea cauzelor, interpretarea efectelor și intervenția propriu-zisă. Cele două dimensiuni ale acestui demers sunt recuperarea autenticității și păstrarea, respectiv protejarea acesteia.

Bolnițe. Arhitectură, iconografie, istorie – Asociația Art Conservation Support (ACS)

„Bolnițe. Arhitectură, iconografie, istorie” este un titlu ce descoperă cititorului o serie de monumente mai puțin cunoscute. Edificii adesea „trecute cu vederea de către vizitatorul marilor ansambluri mănăstirești, ținute închise de cele mai multe ori și rar puse în valoarea pe care o merită în istoriografia de artă românească. Sunt mici, sunt departe de marea biserică, dar contribuie la măreția ansamblurilor ecleziastice domnești.” (Luiza Zamora)

Acest program de arhitectură religioasă nu este constant pe lângă mănăstirile din secolele XVI-XIX, fiind prezent doar pe lângă acele mănăstiri menite a fi atât importante centre cultural-artistice, cât şi repere spirituale ale epocii, loc de afirmare a puterii, bogăţiei şi poziţiei ctitorului, dar şi necropole ale familiei domneşti. În calitatea lor de mari aşezăminte monastice, acestea, pe lângă funcţiunile necesare îndeplinirii ritualului, trebuiau să aibă în preajmă o formă de organizare care să fie exponentul unuia dintre cele mai importante precepte creştine, grija faţă de celălalt.

Obiectivul principal al cărții este de a prezenta coerent și exhaustiv bolnițele și bisericile acestora, pentru a contura clar ideea de program de arhitectură specific țărilor române și a-l face cunoscut publicului nespecialist, contribuind astfel la înțelegerea funcțiunii acestuia, a locului în cadrul ansamblului, a iconografiei specifice acestor spații. Varietatea arhitectonică a bisericilor de zid sau de lemn, cu plan rectangular sau trilobat, cu o turlă sau fără, cu pictură exterioară sau cu cărămidă aparentă, cu pictură de inspirație bizantină, neoclasică sau contemporană este pusă în valoare în această carte.

Cele 15 monumente prezentate monografic în carte, erau, în momentul ctitoririi, parte din Țara Românească sau Moldova. Prezentarea lor este precedată de contextul istoric și cultural larg, dar și de o introducere în ceea ce au reprezentat începuturilor asistenței medicale de la noi. Astfel, monumentele sunt înțelese în cadrul larg al fenomenului bolnițelor românești.

„Cercetarea românească este îmbogățită prin această temă nouă în sine, prin plinătatea informativă și prin ilustrația care nu este un apendice, ci însăși parte integrantă din întreg.” Tereza Sinigalia

Proiectul editorial este o colaborare între Asociația Art Conservation Support (ACS) și Asociația 37, fiecare aducând experiență și resurse pentru un rezultat de înaltă calitate.

Maria-Luiza Zamora este istoric de artă și activează în domeniul cultural de peste 20 de ani, acoperind o varietate de subdomenii, precum artă medievală și contemporană, arheologie, arhitectură, patrimoniu cultural, educație prin cultură și știință. A inițiat, conceput și coordonat proiecte culturale și editoriale atât pentru propria organizație (Asociația 37), cât și pentru cele cu care a colaborat (Igloo, Cărturești, Noaptea Muzeelor). A scris și editat șase albume despre patrimoniu, a coordonat evenimente culturale naționale, a contribuit la scrierea de proiecte legislative din domeniul sănătății și sportului, a fost membru în Comisia Națională a Monumentelor Istorice.