Stabilimentul Caru’ cu Bere (1879-2029). De la legendă la realitate – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Stabilimentul Caru’ cu Bere (1879–2029). De la legendă la realitate reprezintă prima monografie dedicată unuia dintre cele mai cunoscute monumente istorice și repere culturale ale Bucureștiului. Volumul urmărește aproape 150 de ani de istorie, de la înființarea firmei în 1879 și construirea sediului din strada Stavropoleos până la lucrările recente de consolidare, restaurare și punere în valoare a ansamblului.

Lucrarea reconstituie evoluția stabilimentului prin analiza istoriei familiilor fondatoare, a dezvoltării afacerii, a arhitecturii clădirii și a transformărilor sale succesive, evidențiind rolul pe care Caru’ cu Bere l-a avut în viața economică, socială și culturală a Bucureștiului. Un accent deosebit este pus pe cercetarea arhitecturală și pe procesul de restaurare, prin prezentarea etapelor de intervenție asupra monumentului, a soluțiilor adoptate și a specialiștilor implicați în recuperarea valorilor sale patrimoniale.

Sunt valorificate rezultatele unei cercetări desfășurate pe parcursul a trei ani, bazată pe analiza arhivelor publice și a unor importante colecții private, în special arhiva familiei Mircea, care păstrează mii de documente, fotografii, planuri, manuscrise și obiecte referitoare la istoria stabilimentului. Aceste surse sunt completate de documente provenite din instituții de patrimoniu, de cercetări de teren și de dialogul cu urmași ai familiilor fondatoare, ai arhitecților și ai specialiștilor implicați în restaurările succesive ale clădirii.

Realizat într-un format amplu și bogat ilustrat, titlul valorifică un material vizual de excepție: planșe și desene originale de arhitectură, fotografii istorice și contemporane, imagini din timpul lucrărilor de restaurare și documente de arhivă, multe dintre acestea fiind publicate pentru prima dată. Cartea se adresează atât specialiștilor – arhitecți, istorici, istorici de artă, cercetători și studenți –, cât și publicului interesat de istoria arhitecturii, a patrimoniului construit și a Bucureștiului. Prin rigoarea cercetării și accesibilitatea prezentării, volumul contribuie la recuperarea și valorificarea unui capitol semnificativ din istoria arhitecturii și a comerțului românesc și constituie un instrument util pentru cunoașterea și promovarea patrimoniului construit.

Relația dintre arhitectură  și componentele artistice, la monumentele istorice (III) – Art Conservation Support

Aflat în al treilea an de desfășurare, “Relația dintre arhitectură și componentele artistice, la monumentele istorice” și-a confirmat relevanța și utilitatea prin feedback-ul pozitiv primit de la participanți, precum și prin implicarea constantă a lectorilor. S-a demonstrat necesitatea continuării acestei inițiative în domeniul formării profesionale dedicate patrimoniului construit.

Obiectivul principal al proiectului a fost creșterea nivelului de specializare al participanților în intervențiile de restaurare asupra monumentelor și clădirilor istorice pentru o mai bună conservare a acestora în timp. Acest obiectiv a fost atins prin transmiterea de cunoștințe teoretice și aplicate, prin analiza unor studii de caz relevante și prin facilitarea schimbului de experiență între participanți și lectori.

Un element esențial al proiectului l-a constituit componenta interdisciplinară, prin reunirea unor specialiști din domenii diverse: arhitectură, restaurare de componente artistice, inginerie structurală, biologie, chimie, petrografie. Interacțiunea dintre aceste domenii a contribuit la o mai bună înțelegere a complexității intervențiilor asupra monumentelor istorice și a impactului pe care deciziile unui specialist le poate avea asupra altor componente. Proiectul contribuie la dezvoltarea unei perspective integrate asupra procesului de conservare și restaurare, încurajând formarea unor echipe interdisciplinare și promovând luarea unor decizii informate, în beneficiul patrimoniului.

Grupul țintă este reprezentat de tineri specialiști practicieni și viitori specialiști (studenți și masteranzi) din domenii precum arhitectura, istoria artei, ingineria structurală și restaurarea. În cadrul acestei ediții, proiectul și-a extins aria de adresabilitate și către deținătorii de patrimoniu – proprietari și administratori –, recunoscând rolul important al acestora în procesul de conservare.

În acest sens, informația a fost adaptată și structurată astfel încât să răspundă atât nevoilor specialiștilor, cât și celor ale publicului larg, contribuind la creșterea gradului de conștientizare privind mentenanța și importanța intervențiilor corecte asupra monumentelor istorice.

Rezultatele proiectului constau în consolidarea cunoștințelor participanților, stimularea colaborării interdisciplinare și extinderea impactului educațional către categorii mai largi de beneficiari. Prin aceste rezultate, proiectul contribuie la formarea unei comunități profesionale mai bine pregătite și mai responsabile în raport cu patrimoniul construit.

Émile-André Lecomte du Noüy – Cultura arhitecturală în Vechiul Regat – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Lucrarea monografică Émile-André Lecomte du Noüy – Cultura arhitecturală în Vechiul Regat își propune recuperarea, documentarea și interpretarea critică a activității uneia dintre figurile centrale ale arhitecturii și restaurării monumentelor istorice din România, în perioada de formare a modernității arhitecturale.

Tema proiectului vizează analiza contribuției arhitectului francez Émile-André Lecomte du Noüy, atât în domeniul restaurării monumentelor medievale, cât și în cel al arhitecturii noi, în contextul influențelor occidentale și al definirii unei identități arhitecturale naționale. Lucrarea răspunde unei lacune importante din istoriografia de specialitate, oferind o perspectivă de ansamblu, nuanțată și documentată asupra unei activități complexe, adesea controversate și insuficient cercetate.

Proiectul are un caracter științific și interdisciplinar, reunind cercetare de arhivă, analiză istorică și interpretare critică. Este valorificat un corpus extins de documente provenite din fonduri arhivistice diverse – multe dintre acestea inedite sau dificil accesibile – incluzând planșe, relevee, fotografii și corespondență, care permit reconstituirea intervențiilor asupra unor monumente reprezentative precum Curtea de Argeș, Trei Ierarhi din Iași sau Mitropolia veche din Târgoviște.

Activitățile principale ale proiectului au inclus identificarea și cercetarea surselor documentare, analiza critică a literaturii de specialitate, structurarea informației în capitole tematice și studii de caz, precum și redactarea și editarea volumului într-o formă accesibilă și coerentă. Cartea este organizată în șapte capitole (la care se adaugă introducerea și epilogul) care acoperă biografia arhitectului, contextul instituțional și teoretic al epocii, precum și analiza detaliată a principalelor șantiere de restaurare și reconstrucție coordonate de acesta.

Titlul Émile-André Lecomte du Noüy – Cultura arhitecturală în Vechiul Regat, autor Horia Moldovan contribuie la o mai bună înțelegere a începuturilor practicilor moderne de protejare a patrimoniului în România și a modului în care acestea au fost influențate de modele occidentale, dar și adaptate contextului local. În același timp, volumul aduce în discuție relația dintre restaurare și creație arhitecturală, evidențiind impactul imaginației și al interpretării în intervențiile asupra monumentelor istorice.

Prin proiectul de față s-a reușit publicarea unui volum de referință, care oferă atât specialiștilor, cât și publicului interesat, un instrument riguros de informare și analiză. Prin documentarea și sistematizarea unor surse dispersate, proiectul contribuie la recuperarea unei părți semnificative a memoriei patrimoniului construit și la stimularea unor cercetări viitoare în domeniu.

Caietele restaurării 2025 – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Descriere generală

Caietele restaurării este o publicație cu articole științifice dedicate conservării și restaurării patrimoniului cultural, metodologiilor, normelor și principiilor etice din domeniu, precum și mărturiilor privind experiențele practice ale cercetătorilor și specialiștilor (restauratori, arhitecți, urbanisti, chimisti, fizicieni, istorici de artă, biologi, petrografi, structuristi ș.a.).

Publicația a fost un răspuns la numărul mare de intervenții agresive și abuzive observate asupra componentelor patrimoniului cultural care au dus la alterarea iremediabilă a acestuia. Conservarea și restaurarea patrimoniului cultural material nu se poate face fără specialiști, iar specialiștii au nevoie de informații și schimb de experiență.

Articolele publicate sunt alese în urma unui proces de evaluare riguros, beneficiază de sugestii de completare/verificare a unor informații oferite de evaluatori cu experiență, și reunesc autorii seniori și autorii tineri, dar care au făcut dovada exigenței și a profesionalismului în activitatea lor.

Finanțare 2024-2025

Numărul al XIV-lea din Caietele restaurării reunește 13 articole care sintetizează contribuțiile a 18 specialiști: restauratori, arhitecți, istorici de artă, urbaniști și ingineri. Fiecare articol abordează aspecte legate de monitorizare sau prezintă studii de caz privind intervenții specifice de conservare-restaurare, cercetarea materialelor și analizedetaliate ale operelor de artă, toate acestea contribuind la o mai bună conservare a patrimoniului cultural material.

Monitorizarea și întreținerea pot fi realizate, până la un anumit nivel, chiar de către proprietarii sau administratorii monumnetelor, implicarea acestora fiind esențială. Costurile de întreținere sunt considerabil mai reduse decât cele ale unor intervenții ample de restaurare, iar degradările apărute în timp pot conduce la pierderi ireversibile ale materiei originare.

Pentru a veni în sprijinul deținătorilor de case istorice, în cadrul proiectului “Relația dintre arhitectură și componentele artistice, la monumentele istorice” am pregătit o serie de materiale video, care pot fi găsite pe pagina caietelerestaurarii.ro și pe canalul Youtube Patrimonescu.

Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831-1918) – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Volumul Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831–1918), autor Alexandru Mexi, analizează apariția și evoluția parcurilor publice ca parte esențială a procesului de modernizare urbană. Cartea plasează cazul românesc într-un context european, urmărind transferul de modele occidentale și adaptarea acestora în spațiul românesc extracarpatic.

Lucrarea documentează dezvoltarea primelor grădini publice și transformarea lor în infrastructură urbană majoră, cu studii de caz dedicate orașelor București, Iași și Craiova, evidențiind rolul acestor spații în configurarea orașului modern. Parcurile publice sunt analizate ca instrumente active ale modernizării României, reflectând transformări sociale, culturale și politice ale perioadei.

Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831–1918) completează bibliografia de specialitate din țară, contribuind la dezvoltarea cunoașterii în domeniu și la o mai bună identificare a valorilor culturale prezente în parcurile municipale.

Cercetarea se bazează pe un amplu demers documentar, utilizând materiale edite și inedite identificate în biblioteci, centre universitare și institute de cercetare din România și din mai multe țări europene. Investigația de arhivă este completată de cercetări in situ desfășurate, începând cu anul 2012, în numeroase parcuri publice din orașe românești, precum și prin comparații cu exemple relevante din mari centre europene și nord-americane. De asemenea, studiul integrează literatura științifică recentă și documente internaționale de referință privind protejarea grădinilor istorice și a parcurilor publice.

Importanța lucrării se manifestă atât la nivel național, cât și internațional. Studiul contribuie la încadrarea evoluției parcurilor publice românești în contextul mai larg al modernizării europene, evidențiind influențele culturale și modelele de transfer. Totodată, analiza rolului parcurilor în procesul de modernizare a provinciilor extracarpatice deschide perspective noi asupra relației dintre spațiul construit și cel plantat, asupra istoriei sociale și economice și asupra evoluției peisajului urban. Nu în ultimul rând, cercetarea furnizează un fundament necesar proiectelor de conservare-restaurare a patrimoniului imobil, facilitând înțelegerea istoriei și semnificației parcurilor istorice și sprijinind o intervenție responsabilă asupra acestora.

Mozaicul Marelui Palat din Constantinopol. Semnificație, tehnică și conservare/ The Mosaic of The Great Palace of Constantinopole. Meaning, Technique and Conservation – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Conținutul cărții se bazează pe etape succesive în dezvoltarea de noi teorii privind mozaicul, fiind împărțită în trei. Prima parte explică datele tehnice și se adresează unui public mediu informat. A doua parte descrie materialul științific, bazat în mare parte pe mozaicurile Palatului din Constantinopol, și necesită o înțelegere mai profundă a detaliilor de producție a mozaicului și o tratare mai complexă a părții generale. Secțiunea finală conține observații pe teme specifice, cum ar fi ipoteze de datare, cronologii generale de istoria artei și comentarii privind descrierea mozaicurilor. Aceste subiecte se adresează în mod direct specialiștilor și, prin urmare, sunt scrise întro manieră specifică fiecărui subiect în parte.

„În cartea sa, Peter Berzobohaty-Gastl ne propune o călătorie captivantă în lumea mozaicului. Istorie, tradiție, iconografie, cartea pune laolaltă un material foarte valoros, atât pentru artiștii mozaicari, restauratori, cât și pentru un public general. Pentru toți aceștia, doar înțelegerea în detaliu și în profunzimea tehnologiilor și materialelor folosite poate asigura alegerea metodelor potrivite, corecte, de conservare a operei de artă, oricare ar fi natura acesteia. 

Peter Berzobohaty-Gastl este, în mediul său profesional, un bine cunoscut restaurator de pictură murală și tencuieli istorice, cu accent pe mozaicuri, având o experiență profesională remarcabilă. A fost principalul coordonator al proiectelor internaționale de conservare a mozaicului Marelui Palat din Constantinopol și ale mozaicurilor din Hagia Sofia din Istanbul, precum și profesor invitat la Academia de Arte Frumoase din Viena. Peter Berzobohaty-Gastl este extrem de pasionat de tehnica de realizare a mozaicurilor antice târzii și bizantine, iar această carte prezintă rezultatele cercetărilor sale de peste treizeci de ani.”

Maria Dumbravician

În etapa de aplicare, proiectul s-a numit „Mozaicuri fabuloase” și acesta este titlul sub care poate fi găsit în raportul evaluatorilor.

Relația dintre arhitectură și componentele artistice la monumente (2) – Asociația Art Conservation Support

Proiectul este o continuare a proiectului pilot Relația dintre arhitectură și componentele artistice la monumente, realizat în 2022. Scopul este de a crește nivelul de specializare al participanților în intervențiile de restaurare asupra monumentelor și clădirilor istorice. Acest lucru se face prin noțiunile transmise și schimbul de experiență și prin comunicarea dintre diferitele tipuri de specialiști care lucrează la monumente: arhitecți, restauratori de componente, structuriști, biologi, chimiști, petrografi ș.a. Prin cunoașterea specialiștilor între ei, dar mai ales prin cunoșterea efectelor pe care unele intervenții le pot avea asupra altor părți ale monumentului se pot lua decizii mult mai potrivite în favoarea monumentului respective și se creează adevăratele echipe interdisciplinare.

Relația dintre arhitectură și componentele artistice este importantă atât prin armonia dintre elemente, modul cum sunt puse în operă, dar și prin legătura fizică stânsă dintre acestea, care face ca aspectele ce țin de conservare și intervenție să fie interdependente. În ciuda acestei relații foarte strânse, observațiile noastre de pe teren indică un schimb minim de informații între specialiștii cu rol important în conservarea monumentelor. Așa se ajunge să se propună îndepărtarea ușilor istorice, fără a li se cunoaște valoarea; să se decidă suprabetonarea bolților, fără a se știi efectele la interior; să se propună extragerea și replantarea picturii murale ca unică soluție pentru consolidare, fără a se lua în considerare trauma prin care trece suprafața; să se îndepărteze tencuielile istorice , considerate fără nicio valoare; să se folosească materiale incompatibile cu cele istorice, cu efect dezastruos în timp ș.a. În plus, din lipsă de cunoaștere a tehnicillor de execuție și experiență în examinarea directă a suprafeței, se ajunge ca unele cercetări să conțină informații greșite.

Membrii ACS sunt specialiști în conservarea componentelor istorice, cu o experiență vastă, dobândită prin studii, cercetare și intervenții directe pe numeroase monumente. În plus, echipa ACS s-a extins mult printr-o serie de colaborări cu arhitecți și alți specialiști în conservarea monumentelor.

Proiectul a fost structurat pe două module online:

– unul „începători” (fie mai tineri, fie care nu au participat la proiectul pilot);

– cel de al doilea modul, pentru specialiștii cu mai multă experiență și cei care deja au parcurs primul an al proiectului alături de noi.

Fiecare modul a inclus 21 ateliere care au avut scopul de a forma o imagine de ansamblu asupra monumentelor în curs de restaurare, specialiștii fiind puși în contact unii cu alții și înțelegând rolul echipei și al fiecărei specialități în buna conservare a monumentului. Fiecare atelier a fost susținut de 3 ori, dând cursanților posibilitatea să aleagă ziua când vor participa sau să poată recupera atelierul în altă zi, dacă intervine ceva. Au fost în total 250 de participanți.

Atelierele au fost completate cu vizite pe șantier la monumente istorice aflate în diferite etape de intervenție: Primăria și Hotel Pallace din Craiova, Casa Macca din București, fragmente extrase de la biserica mănăstirii Tismana (atelier), casă de pe Strada Bărăției nr. 50, Palatul Spayer.

Tipologia așezărilor secuiești – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Cartea face parte din colecția Științific a editurii ACS și are la bază teza de doctorat a autoarei, coordonată de prof. dr. arh. Sanda Voiculescu și prof. dr. arh. Anca Brătuleanu, și susținută în 2007 la Universitatea de Arhitec tură și Urbanism “Ion Mincu” din București. Lucrarea a fost revizuită și completată cu date și imagini actuale.

Cartea abordează zona fostelor scaune secuiești (inclusiv enclavele din fostul comitat Alba Superioară), cu unele referiri și la localități din afara acestei zone (cum sunt așezările părăsite de timpuriu de către secui de pe Teritoriul Crăiesc sau din nordul Ungariei), urmărind evoluția structurii planimetrice a așezărilor secuiești, de la cea mai timpurie fază reconstituibilă până în prezent. Lucrarea are un caracter multidisciplinar, cu informații din domeniile istoriei, arhitecturii, etnografiei și urbanismului, rezultate din parcurgerea izvoarele istorice (arhivistice, cartografice și bibliografice), ca și din cercetarea de teren.

Demersul își găsește locul în contextul tendinței din ce în ce mai mare de uniformizare. O anumită continuitate este ceea ce permite o dezvoltare armonioasă a localităților și prezervarea valorilor acesteia, iar efectuarea unor restaurări urbanistice pertinente nu se poate face fără cunoașterea tipologiei localităților.

Gabriella Olasz (n. 1955, Târgu Secuiesc) este arhitect diplomat al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din București și doctor în arhitectură din anul 2007, cu teza „Tipologia așezărilor secuiești”. Are studii postuniversitare în protecţia monumentelor istorice la Universitatea Tehnică din Budapesta și bursă de studii a Fundației Bosch, la Institutul Transilvan din Gundelsheim, Germania.

Gabriella Olasz este specialist atestat de Ministerul Culturii în domeniile: restaurare arhitectură; urbanism, parcuri şi grădini; cercetarea monumentelor istorice.

Parcelarea Călărași de la Bariera Vergului – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Titul, care face parte din colecția „Monografii”, analizează pacelarea Călărași din punct de vedere urbanistic și arhitectural, dar și sociologic, inclusive mărturii ale oamenilor ce au locuit în zonă pentru perioade mari de timp.

Articole din ziarele perioadei de început (anii ’30) numesc parcela „sărăcăcioasă”, lipsită de unitate stilistică, un fel de nereușită arhitecturală. Studiul zonei ne pune însă în contact cu creațiile unor mari arhitecți ai vremii care, prin operele lor, arată adevărata valoare estetică a parcelei: spitalul şi policlinica de copii proiectate de Gheorghe Simotta, grupul școlar realizat de Horia Creangă, vilele din Parcul Călăraşi la care au lucrat Cristofi Cerchez și Ştefan Ciocârlan.

Parcelarea a fost trasată pe un teren liber, începând cu anul 1922, beneficiind de organizare planimetrică specială, fiind una dintre puţinele parcelări bucureștene cu o stradă în formă de potcoavă, care adună centrifug străzi drepte, perpendiculare sau radiale. După circa 10 ani de la trasare, străzile au căpătat denumiri de arhitecţi şi ingineri, nume de notorietate pentru cultura noastră, precum arhitecții Alexandru Săvulescu, Dimitrie Hârjeu, Alexandru Zagoritz, George Mandrea, Dumitru Iorgulescu, Ion N. Socolescu și inginerii Vasile Cristescu și Nicolae Slăniceanu.

După 1990, o dată cu îndepărtarea pericolului unei posibile demolări, Parcelarea Călăraşi a rămas o zonă mai puţin agresată de acțiunea imobiliară postdecembristă, modificându-se decent în limitele regulamentului urbanistic iniţial, din 1921. În perioada boom-ului imobiliar între 2003-2009, în proximitatea celor două artere de mari dimensiuni, au apărut însă o serie de clădiri cu funcțiuni aglomerate și de dimensiuni considerabile în raport cu fondul construit existent.

Revendicarea justificată a locuitorilor Parcelării Călărași de editare a unei publicații referitoare la istoria parcelării și a edificiului istoric al spitalului de copii, precum și montarea unui panou de prezentare a acestui istoric și realizarea unui bust sau plachetă dedicată inițiatorului parcelării, dr. Victor Gomoiu, reprezintă intenția de conștientizare a specialiștilor și locuitorilor bucureșteni privind istoria specială a acestui parc rezidențial de la marginea orașului istoric, de la Bariera Vergului.

Caietele restaurării 2024 – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Descriere generală

Caietele restaurării este o publicație cu articole științifice dedicate conservării și restaurării patrimoniului cultural, metodologiilor, normelor și principiilor etice din domeniu, precum și mărturiilor privind experiențele practice ale cercetătorilor și specialiștilor (restauratori, arhitecți, urbanisti, chimisti, fizicieni, istorici de artă, biologi, petrografi, structuristi ș.a.).

Publicația a fost un răspuns la numărul mare de intervenții agresive și abuzive observate asupra componentelor patrimoniului cultural care au dus la alterarea iremediabilă a acestuia. Conservarea și restaurarea patrimoniului cultural material nu se poate face fără specialiști, iar specialiștii au nevoie de informații și schimb de experiență.

Articolele publicate sunt alese în urma unui proces de evaluare riguros, beneficiază de sugestii de completare/verificare a unor informații oferite de evaluatori cu experiență, și reunesc autorii seniori și autorii tineri, dar care au făcut dovada exigenței și a profesionalismului în activitatea lor.

Finanțare 2023-2024

Tema numărului XIII din Caietele restaurării este strâns legată de activitățile ACS, de proiectele culturale pe care asociația le desfășoară, dar și de ideea pe care o susținem pe cât mai multe căi: monumentul nu poate fi tratat pe bucăți și, chiar dacă uneori se intervine doar pe o anumită componentă sau într-o anumită zonă, intervenția trebuie să țină cont de ansamblu. Nu ne referim aici doar la tratamentul estetic, ci și la materialele pe care le aduc în operă specialiștii, la cum poate influența o intervenție întregul ansamblu al conservării materiei originare, la nevoia de colaborare între specialiști și importanța interdisciplinarității domeniului.  

Caietele restaurării 2024 înseamnă 15 articole ce împărtășesc din experința a 20 de autori, specialiști în conservarea patrimoniului cultural. De la aspectele teoretice la cele practice, de la cercetare la intervenție, cititorul este invitat să cunoască subiecte actuale, care ajută la creșterea nivelului de informare prin schimb de experiență între specialiști și la o conservare mai bună a patrimoniului cultural material. 

În plus față de numărul tipărit, pentru versiunea online din Caietele restaurării 2024 am pregătit 3 interviuri video care ne ajută să înțelegem mai bine monumentele istorice: noțiunea de monument și abordarea acestora în diferite epoci; aspecte ce țin de conservare și restaurare; de lucru în echipă, beneficiari și proprietari. Aflăm despre monumentele istorice pornind de la experiența specialiștilor: istoricul Ioan Opriș, arhitectul Horia Moldovan și restauratorul Mirela Constantin.