Arhitectura relațiilor umane – Asociația Institutul Prezentului

Sub titlul „Arhitectura relațiilor umane” inspirat de motto-ul Grupului Škart din Serbia — „Building Human Relations through Art” [Construind relații umane prin artă] —, proiectul a reprezentat un format educațional dinamic de interacțiune și cunoaștere care le-a oferit participanţilor de diverse vârste o serie de experienţe pornind de la lucrări, locuri și idei din zona artei și arhitecturii românești, pentru a genera un context și o înţelegere din varii perspective asupra istoriei culturale recente în context regional și internațional.

Activitățile au inclus o componentă educațională pentru copii, cuprinzând atelierele dedicate publicației Vederi încântătoare, care urmărește dezvoltarea litoralului românesc și experiența vacanței la mare, și „Locuri și fapte. Detectivi urbani la Faber”, dedicat istoriei sitului de la Faber, dar și monumentele de for public, un tur ghidat pentru adulți și copii derulat în zona Ateneu-Piața Revoluției.

Un masterclass dedicat profesioniștilor din artă, arhitectură și scris a prezentat practica Grupului Škart (Serbia/Slovenia) și preocuparea lor încă din anii 1990 de a trata arta în spațiul public ca o parte integrantă și angajată a vieţii de zi cu zi.

Vederi încântătoare. Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră din anii ’60-’70 – Asociația Institutul Prezentului

„Vederi încântătoare. Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ’60-’70” analizează fenomenul arhitectural și urbanistic de pe litoralul Mării Negre în anii ’60 și ’70, repoziționând citirea obiectului arhitectural ca parte a mentalului colectiv și a culturii vizuale a epocii. Cartea este rezultatul unei cercetări realizate pe parcursul a doi ani de arhitecții Sorin Istudor și Kalliopi Dimou, împreună cu istoricul de artă Alina Șerban, editorul și inițiatoarea acestei publicații, cu sprijinul Graham Foundation for Architecture, Chicago, US. Prima ediție a cărții a apărut în 2015, după expoziția omonimă deschisă de la Sala Dalles, fiind apreciată de publicul specialist, dar mai ales de publicul larg.  

Apariția celei de-a doua ediții, revizuită și actualizată, în format bilingv, s-a realizat într-o nouă formulă grafică a coperții, concepută de graficianul Radu Manelici, și cu o nouă notă introductivă. Prin reeditarea acestei cărți de referință, Institutul Prezentului prin programul său editorial P+4 Publications își dorește în primul rând să disemineze conținutul specific al proiectului la nivel internațional. 

Deși expoziția omonimă a călătorit la CIVA, Centrul de Arhitectură din Bruxelles, cu ocazia Festivalului EUROPALIA, cartea nu a beneficiat de aceeași expunere, de aceea interesul este de a organiza lansări și prezentări în cadrul evenimentelor de specialitate dedicate cărții de arhitectură și artă, alături de invitați. De asemenea, un program de mediere inspirat de publicație a fost conceput de Ștefania Ferchedău, acompaniind evenimentele de lansare cu ateliere speciale pentru copii. 

Performing 89 – Asociația Institutul Prezentului

În perioada 7 septembrie-22 octombrie 2023 a avut loc expoziția PERFORMING 89. STĂRI DE DEZILUZIE, găzduită de FABER în Timișoara. Expoziția a asociat câteva dintre poveștile complicate ale anilor nouăzeci născute în urma schimbărilor politice și sociale de după 1989. Pornind de la moștenirea decadei și restrângându-și aria de cercetare la traiectoriile istorice diferite pe care s-au înscris țări precum România, Ungaria și Serbia, PERFORMING 89 a urmărit liniile de intersecție ale acestor realități diverse care au inclus euforia și rebeliunea, degradarea și transformarea, războiul și demistificarea. Expoziția a inclus o selecție de lucrări în medii diverse, care, privite retrospectiv, se situează între cercetarea documentară și cea artistică subiectivă.

Expoziția a inclus, de asemenea, o serie de evenimente asociate, de la concerte, proiecții de filme, la prezentări și discuții pe tema anilor ’90.

Pe durata expoziției au avut loc 9 ateliere dedicate elevilor de la școli din Timișoara, în cadrul cărora peste 80 de copii au vizitat expoziția și au fost ghidați de mediatori specializați. Artiștii care au susținut ateliere: Maria Sgîrcea/ De-a Arhitectura, Mihai Toth și Gavril Pop au dezvoltat un conținut inspirat de lucrări din expoziție.

O publicație digitală este dedicată expoziției în seria Study la institutulprezentului.ro și cuprinde, sub titlul „What we missed, what we lost, what we forgot” articole de: Edit Andras, Daniela Calciu, Branislav Dimitrievic, Daniel Kovacs, Zoltan Petranyi, Ileana Pintilie, Darka Radosavljevic, Ovidiu Țichindeleanu. Textele discută palierele artistice, sociale, urbanistice ale spațiului public la începutul anilor 1990 pornind de la conținutul expozițional, punînd în discuție teme precum cea a spațiului public ca o zona vulnerabilă de contact; spațiul public ca teritoriu de autoreprezentare și autogestionare a idealurilor; spațiul public ca „no man’s land” unde orice devine posibil a fi construit; media și presa ca noul spațiu public al anilor 1990.

Idolul modern. Henry Moore în Blocul Estic- Asociația Institutul Prezentului

„Idolul Modern. Henry Moore în Blocul Estic” continuă seria de expoziții-dosar deschisă de Institutul Prezentului în 2019 odată cu expoziția „24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969–1971” la Muzeul Național de Artă al României (MNAR). Scopul acestor expoziții este acela de a revizita într-o nouă formulă curatorială (aceea a unui dosar vizual, interconectând materialele documentare cu artefactele istorice) teme, evenimente și enunțuri artistice și culturale care au contribuit la dezvoltarea unor noi atitudini și a unui alt fel de gândire vizuală în istoria recentă a artelor din România.

Institutul Prezentului și Muzeul Naţional de Artă al României deschid expoziţia „Idolul modern. Henry Moore în Blocul Răsăritean”, care are un caracter documentar, propunând o contextualizare a itinerării expoziţiei Henry Moore la București, Bratislava, Praga și Budapesta în 1966–67. Expoziţia constituie un proiect colectiv de cercetare, fiind iniţiată de istoricii de artă Alina Șerban (București), Daniel Véri (Budapesta) și Lujza Kotočová (Praga) și conţine o serie de interviuri realizate cu martorii expoziţiei din România, Cehia și Ungaria: Ioana Vlasiu, istoric de artă, Constantin Flondor, pictor, Grigorie Minea, sculptor, Peter Jacobi, sculptor; Adéla Matasová, artist intermedia; György Jovánovics, sculptor, László Gyémánt, pictor, Krisztina Passuth, istoric de artă, Márta Kovalovszky & Péter Kovács, istorici de artă.

Considerată a fi, la acel moment, cea mai amplă retrospectivă internaţională a lui Henry Moore, expoziţia, organizată de Consiliul Britanic împreună cu autorităţile locale din România, Cehoslovacia și Ungaria, a cuprins lucrări — sculpturi și desene — realizate de-a lungul a cinci decenii, între 1924 și 1964. Cercetarea de faţă urmărește istoriile acestor evenimente la București, Bratislava, Praga și Budapesta, investigînd rolul lor în îmblînzirea tensiunilor politice și a ideologiilor antagoniste după 1960. Acestea au fost rezultatul programului de schimb cultural cu Blocul Estic coordonat de Consiliul Britanic: în schimbul găzduirii expoziţiei Moore, aceste ţări au avut posibilitatea să organizeze evenimente similare în Anglia. Cronologia prezentă în cadrul expoziţiei analizează astfel de conexiuni bilaterale între Anglia și cele trei ţări socialiste. Mai mult, evidenţiază și alte evenimente legate de Moore care au avut loc în Blocul Estic (Polonia, Bulgaria) și în Iugoslavia.

Recepţia operei lui Henry Moore s-a realizat diferit în fiecare ţară ca urmare a condiţiilor artistice și politice specifice și a gradului de familiarizare cu creaţia lui Moore, dobîndită anterior pe canale oficiale sau neoficiale. Discuţiile din jurul expoziţiei au constituit o dovadă că viaţa artistică și culturală locală a fost stimulată de prezenţa lui Moore, în unele cazuri modelînd cariere artistice individuale sau întărind ideile și tendinţele deja prezente în peisajul cultural al acestor ţări în anii 1960. În consecinţă, expoziţiile lui Moore au constituit un instrument comun atît pentru autorităţile britanice, cît și pentru autorităţile locale în propria lor diplomaţie culturală.

Expoziţia itinerantă a lui Henry Moore reprezintă un moment excepţional în istoria postbelică a expoziţiilor din Blocul Răsăritean, iar revizitarea unui astfel de eveniment dintr-o perspectivă transnaţională, poate contribui semnificativ la înţelegerea complexităţii politicilor culturale ale anilor 1960.

Proiectul a constat în organizarea unei expoziții și a unei serii de conferințe asociate „Privind spre viitor, privind spre trecut”, tururi ghidate prin expoziție, ateliere educaționale pentru elevi, și publicarea de articole.