Kit și Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează – Asociația Pro Patrimonio

Pe parcursul ultimilor zece ani Fundaţia Pro Patrimonio, prin programul trans-anual şi interdisciplinar de „Educație pentru Patrimoniu”, promovează educaţia de şi pentru patrimoniu peste tot unde fundaţia intervine fizic.

Cele peste 40 de ateliere inițiate de Pro Patrimonio în aceşti ani vizează în special copii cu vârste cuprinse între 7-14 ani, aflați în situații de vulnerabilitate, din comunităţile în care fundația își desfășoară proiecte de salvare, conservare și reabilitare a patrimoniului arhitectural (Vila Golescu din Câmpulung, Conacul Neamțu din Olari, Conacul Perticari-Davila din Argeș, Casa George Enescu din Mihăileni etc.).

Activitățile sunt organizate anual, sub forma unor ateliere practice și au ca scop educația și învățarea directă, prin experiment și creativitate, despre patrimoniul de arhitectură, memorie și identitate locală, natură, clădiri, relații între oameni și valori culturale. Proiecte precum „Festivalul 3 doors, 3 countries” (2018), „Caravana de Patrimoniu” (2019), “Zilele Casei Enescu” (2020), “Școala de Peisaj, Artă și Sunet” (2021), “Povestea Satului Meu” (2022) și seriile de kituri  „Patrimoniul la Pachet” , ca și numeroasele acțiuni punctuale în siturile unde activăm au conturat și consolidat în timp o strategie de lucru funcțională.

Proiectul Kit şi Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează are două componente care s-au dovedit pe parcursul anilor de experimentare foarte importante: intervenții la distanță prin kituri de patrimoniu și intervenții în sit prin ateliere, tabere și zile comunitare în cadrul caravanei de patrimoniu.

Prin proiectul finanțat în această sesiune, 125 de copii au beneficiat de întâlniri constante pentru descoperirea prin joc, construcții și creativitate a poveștile KIT-urilor de patrimoniu. Aceaști beneficiari au avut parte de 2 tabere de 2 zile și o tabără de 6 zile în cadrul CARAVANELOR DE PATRIMONIU, unde arta, bricolajul și concursurile au provocat comunitatea extinsă să redeseneze locul în care trăiesc și să folosească inventiv și cu folos reperele culturale din apropiere.

Ateliere suplimentare au provocat alți 50 de copii în exerciții de descoperire creativă a orașului București.

Creativi din zone pluridisciplinare (arhitectură, istorie și mediu) au creat pachete educaționale adaptate limbajului publicului țintă, generând idei, întrebări și soluții de dezvoltare și de îmbunătățire a vieții individuale sau ca grup, folosind în mod inovativ resursele culturale existente.

Pachetele conțin povești dedicate: Casei Enescu de la Mihăileni, Casei Viscri 18, Vilei Golescu de la Câmpulung Muscel, Conacului Neamțu de la Olari, satului Nucșoara și cartierului Mântuleasa din București.

Toate activitățile proiectului sunt continuu documentate și povestite prin pachete narative, fotografice și filme, pentru a ajunge către un public mult mai larg și pentru a găsi metode de scalare și creștere pe termen lung alături de parteneri și alte organizații ambasador.

Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reperații și întreținere – faza 2 – Asociația Pro Patrimonio

Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere – faza 2 este un proiect de studiu şi cercetare pentru faţadele clădirilor istorice din România, început în 2019 de Fundația Pro Patrimonio și aflat în curs de derulare. Prima etapă (2019) a avut ca scop inventarierea și cunoașterea tipurilor de tencuieli și de texturi moderniste, înțelegerea rețetelor și a tipurilor de degradări. Prin continuarea din 2023, echipa de proiect și-a propus studierea metodelor de reparație a degradărilor prin colectarea şi realizarea de probe mai ample, analize de materiale, acces pe şantiere de restaurare pentru studiu şi testare. Dată fiind varietatea mare de tencuieli și problematici, echipa de proiect a decis restrângerea domeniului de studiu la tencuielile de tip similipiatră/mozaic cu accent pe tehnici de consolidare și prevenire a desprinderilor de pe stratul suport, curățarea și consolidarea suprafeței finite. Testele practice au fost realizate pe clădiri istorice din București și Timișoara.

Principiile de intervenție folosite de echipă până acum sunt: principiul minimei intervenții, principiul autenticității, principiul intervenției compatibile și reversibile. Practicile observate în șantiere au fost, cel mai adesea, contraexemple pentru principiile enumerate anterior, cel mai adesea fiind observată îndepărtarea tencuielilor istorice și refacerea integrală cu respectarea aproximativă a texturii, fără respectarea compoziției materialului originar; sau acoperirea integrală cu vopsea sau cu un mortar modern, fără analiza compatibilității și dispariția texturii originare. Testele practice au ilustrat limitările pe care le au intervențiile punctuale, și anume că acestea nu pot fi scalate la dimensiuni mari din cauza costurilor tehnologice și de manoperă ridicate.

Continuarea proiectului din 2022-2023 a propus experimente practice mai concentrate, dezvoltate printr-o colaborare internațională (workshop cu invitați), pe o durată mai lungă, care să permită experimente legate de compatibilitatea materialelor.

În iulie-august 2024, echipa proiectului a participat la două sesiuni de lucru unde a analizat tencuiala vilei Kimmel din Timișoara, care găzduiește astăzi Institutul Francez, construită între 1911 și 1914 de arh. Josef Kremmer Senior și arh. Josef Kremmer Junior cu tencuială pe bază de ciment și textură rugoasă. Echipa a realizat trei tipuri de teste pentru tencuială, care au inclus; curățare cu perie, comprese cu carbonat de amoniu, curățare cu jet de apă fierbinte sub presiune; consolidare în zonele de tencuială care păreau desprinse de substrat; refacere textură tencuială cu 5 amestecuri de mortare, pe baza analizei de laborator primită de la Johannes Weber, pentru a găsi un mortar compatibil cu cel originar.

Tot în luna august, echipa a fost contactată pentru consultanță de asociația de proprietari a blocului Malaxa, arh. Horia Creangă, de pe b-dul General Gh. Magheru, București,  unde erau în plină desfășurare lucrări de refacere a fațadei. Echipa a constatat că renovarea fațadei nu ținea cont de caracterul istoric al clădirii și a preluat mostre din tencuiala originară care au fost trimise la Viena și la București spre analiza. Asociația de proprietari a decis astfel sistarea renovărilor până la stabilirea unui diagnostic corect și a convenit la realizarea de teste de tencuială pentru găsirea unei rețete potrivite care respectă valoare istorică a clădirii.  

În perioada 28-29 septembrie 2024 s-a desfășurat atelierul internațional. Invitați au fost:  

– Lucian Ratoiu – Institutul Național de Optoelectronică, București ;

– Andreea Maria Pătrașcu – Institutul Național de Optoelectronică, București; 

– Veronica Burtea – restaurator piatră; 

– Johannes Weber – profesor la University of Applied Arts Vienna · Institute of Arts and Technology, Section of Conservation Sciences; 

– Ana Radovanac Živanov – istoric de artă la Institute for the Protection of Cultural Monuments of Serbia – Belgrad; 

– Ana Momcilovic – arhitect la Institute for the Protection of Cultural Monuments of Serbia – Belgrad; 

– Patrice Leu – meșter specializat în tehnici tradiționale de la Maison Paysanne de France; 

– Xavier D`Alencon – arhitect specializat pe restaurare la Atelier Saint-Benoît, Franța. 

Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reperații și întreținere  – Asociația Pro Patrimonio

Texturi uitate – tencuieli istorice. Cercetare și studii practice pentru reparații și întreținere este un proiect de studiu şi cercetare pentru faţadele clădirilor istorice din România, început în 2019 de Fundația Pro Patrimonio și aflat în curs de derulare. Prima etapă (2019) a avut ca scop inventarierea și cunoașterea tipurilor de tencuieli și de texturi moderniste, înțelegerea rețetelor și a tipurilor de degradări.

Prin continuarea din 2023, echipa de proiect și-a propus studierea metodelor de reparație a degradărilor prin colectarea şi realizarea de probe mai ample, analize de materiale, acces pe şantiere de restaurare pentru studiu şi testare. Dată fiind varietatea mare de tencuieli și problematici, echipa de proiect a decis restrângerea domeniului de studiu la tencuielile de tip similipiatră, cu accent pe tehnici de consolidare și prevenire a desprinderilor de pe stratul suport, curățarea și consolidarea suprafeței finite. Testele practice au fost realizate pe clădiri istorice din București și Timișoara.

Studiul a folosit principiile de bază în conservarea clădirilor istorice, indiferent că sunt sau nu clasate în lista monumentelor istorice. Clădirile observate sunt însă parte din zone protejate, unde aspectul fațadelor determină caracterul și valoarea zonei:

– Intervențiile pe tencuieli istorice, indiferent de natura lor (curățare, completare, reparare, consolidare etc.) ar trebui să folosească principiul minimei intervenții, doar acolo unde este strict necesar și pe cât posibil să fie reversibile. Intervențiile  ar trebui să nu afecteze materialul originar pe termen lung, astfel încât să nu împiedice posibile procese de conservare care se vor mai face în viitor cu alte metode mai moderne care poate vor apărea în anii următori.

– Tencuielile de fațadă păstrează caracterul, valoarea și semnificația istorică a unei clădiri istorice. Prin procese ireversibile de intervenție se pot distruge din aceste caracteristici esențiale ale patrimoniului istoric construit, limitând accesul generațiilor viitoare la acest patrimoniu.

– Prin intervențiile pe tencuieli istorice, indiferent de natura lor (curățare, completare, reparare, consolidare etc.) trebuie luată în calcul păstrarea autenticității – acele atribute și elemente care reflectă cel mai veridic valorile de patrimoniu ale clădirii respective (textură, decorații, tehnică de realizare a tencuielii, meșteșug, valoare estetică etc).

În primă fază, au fost cidentificate șantiere cu imobile care aveau tencuieli interbelice și care erau sau urmau să fie restaurate, atât în București, cât și în Timișoara, și au fost prelevate mostre de mortare care au fost trimise apoi spre analize la laboratoare specializate, în Ploiești, București, Viena și la laboratorul companiei Holcim. Tot pe o parte din aceste șantiere s-au realizat ateliere și unde s-au făcut teste de reparații, conservare, consolidare și curățare tencuială de tip similipiatră.

Parteneri au fost Kerakoll și Remmers pentru asistență pe șantier. Cu ei am avut întâlniri și discuții pentru a înțelege procedeele de intervenție, problemele care pot apărea și condițiile fizico-chimice pe care mortarele istorice ar trebui să le îndeplinească pentru a putea fi conservate/ stabilizate. Pentru teste de șantier, am beneficiat de asistența restauratoarei Ana Chiricuță. Pentru curățare, am observat testele realizate împreună cu Andrei Susaru (specialist în curățare tencuieli fațadă) și SC Agnel Industry SRL pe santierul Palatului Universității, coordonat de SC Erbașu SRL și de biroul de arhitectură Polarh.

După aceste teste și analize, a urmat etapa de sintetizare a concluziilor și observațiilor de teren într-o serie de recomandări și în decizia de continua prin teste și ateliere studiul conservării/reparării tencuielilor interbelice pe bază de ciment.

Studiul final nu prescrie soluții, dat fiind că fiecare caz este unic, dar principiile și recomandările de abordare pot oferi sprijin pentru intervenții care să protejeze mai bine texturile valoroase și chiar să ajute la scăderea costurilor de intervenție. Caietul cu fișele rezultate în urma proiectului poate fi descărcat la secțiunea Linkuri.