Arhitectura nostalgiei: istoria cartierului Floreasca (1919-1962) – Asociația Studio Zona

Scopul proiectul de cercetare a fost de a oferi publicului larg și specialiștilor o narațiune interdisciplinară a istoriei cartierului Floreasca. Cercetarea face parte din strategia Asociației Studio Zona de a scrie istoria cartierelor bucureștene, începută în anul 2022 prin publicarea studiului „Ferentari incomplet” și „Sistematizarea unei comune suburbane – Crângași și modernizarea socialistă 1792-1989”. În paralel cu aceste două proiecte, Studio Zona continuă proiectul „Redbuc50”, început în anul 2019, care cuprinde cercetarea detaliată a tuturor proiectelor de locuire construite în București între 1944 și 1958.

Prin această cercetare se dorește facerea unui prin pas în vederea tipăririi unui volum documentat dedicat exclusiv cartierului Floreasca, care să cuprindă istoria întregului cartier, propuneri pentru clasarea diverselor imobile pe Lista Monumentelor Istorice, documentarea bazelor sportive, a spațiilor verzi și a fostei gropi Floreasca. Acest volum va servi drept o bază științifică pentru lămurirea diferitelor istorii contrastante ale cartierului.

Necesitatea proiectul pleacă de la realitățile postcomuniste, în care zona a fost într-o presiune constantă imobiliară, fie prin construirea de imobile de apartamente pe spațiile verzi retrocedate (și contestate în instanță drept ilegale) și retrocedarea parcului Verdi, fie prin demolarea unor case de patrimoniu (precum cea a sculptorului Ion Dimitriu Bârlad, realizată de arh. Ioan Trajanescu în 1926 sau a Halelor Ford).

Proiectul de cercetare a istoriei urbane a cartierului Floreasca a constant în implementarea metodologiei de cercetare folosite și în proiectele anterioare dedicate cartierelor Ferentari, Crângași și Militari, la care Studio Zona a participat fie care beneficiar, fie ca partener, în cadrul sesiunilor de finanțare precedente prin Timbrul Arhitecturii:

– cercetarea antropologică a vizat deplasarea în cartier în mai multe etape și intervievarea locuitorilor conform ghidului de interviu. Au fost luate interviuri dintre care o parte au fost analizate pe larg în raportul de cercetare. Aceste interviuri au avut rolul de a deschide subiectul către perspectiva istorică.

– cercetarea istorică s-a desfășurat în special, în arhive: arhivele PMB, și Arhivele Naționale Istorice Centrale, dar și prin consultarea bibliografiei. Astfel, cele două capitole istorice (dezvoltarea urbană între 1895 și 1945, respectiv între 1945 și 1961) se bazează pe documente privitoare la evoluția tramei stradale, autorizații de construire, memorii justificative etc. Am publicat în premieră date legate de procesul legislativ de autorizare a diferitelor parcelări, precum și a ansamblului de blocuri muncitorești.

– cercetarea arhitecturală s-a desfășurat pe teren și a vizat identificarea tipologiilor arhitecturale din cartierul Floreasca.

– cercetarea de presă s-a desfășurat pe portalul digiteca.arcanum unde am identificat peste 400 de articole de presă, pe care le-am analizat individual și le-am integrat în raport.

După redactarea textelor și selectarea imaginilor, graficianul a realizat raportul de cercetare, care va sta la baza redactării unui produs editorial.

Manufactura de memorie Grant – Asociația Studio Zona

Scopul proiectului „Manufactura de memorie Grant” a fost acela de a informa locuitorii cartierului Grant asupra importanței istorice și arhitecturale a parcelării din care fac parte (clasată pe Lista Monumentelor Istorice) și a eminentului proiect de restructurare a Manufacturii de Tutun. Proiectul s-a axat pe patru componente: (1) distribuirea de pliante privitoare la istoria și arhitectura cartierului, (2) producția și distribuirea unui film documentar despre istoria cartierului și (3) designul unei plăci comemorative (4) organizarea unui tur ghidat în cartier, când se vor împlini 112 ani de la inaugurarea primelor locuințe din cartierul. Evenimentul a reprezentat un episod-pilot de tipul „Ziua cartierului”, pe care dorim să îl organizăm anual începând cu 2024.

Parcelarea Grant-Belvedere reprezintă una dintre cele mai importante inițiative de locuințe sociale din Bucureștiul începutului de secol XX. Proiectată și executată între 1912 și 1926, de către trei instituții importante ale statului – Societatea de Locuințe Ieftine, C.F.R. și Regia Monopolurilor Statului – parcelarea a fost destinată muncitorilor de la Regia Monopolurilor Statului și Căile Ferate Române (C.F.R.), oferindu-le locuințe accesibile și adaptate nevoilor acestora. Proiectul a fost conceput ca parte a unui program amplu de modernizare urbană, inspirat de inițiative similare din Europa. Parcelarea, aflată în proximitatea Manufacturii de Tutun Belvedere, a fost gândită cu o diversitate de tipologii arhitecturale, evitând uniformitatea și păstrând stilul neo-românesc, caracteristic începutului de secol XX. De-a lungul decadelor, parcelarea a fost completată cu noi clădiri, incluzând blocuri de apartamente și facilități sociale, precum Biserica Belvedere, care poartă semnătura arhitectului Ioan D. Trajanescu, cel care a proiectat și majoritatea locuințelor din parcelare. Astfel, Parcelarea Grant-Belvedere a evoluat într-un cartier emblematic pentru dezvoltarea urbană și socială a Bucureștiului, păstrând în același timp spiritul comunitar și arhitectural al epocii în care a fost fondată.

Proiectul a implicat, pe de o parte, comunicarea directă cu locuitorii cartierului (prin intermediul pliantelor, plăcii comemorative și turului ghidat) și, pe de altă parte, comunicarea indirectă, prin producția și distribuirea online a unui film documentar.

Un rezultat indirect reprezintă coagularea unui grup de inițiativă civică, pe modelul implementat de Studio Zona în Parcelarea Fabricii de Chibrituri sau în Vatra Luminoasă, care să organizeze dezbateri cu privire la viitorul parcelării și al manufacturii. 

Locuire și realism socialist: blocuri în cooperare și locuințe în proprietate (1951- 1958) – Asociația Studio Zona

Proiectul constă în investigarea și diseminarea rezultatelor cercetării unor ansambluri rezidențiale puțin cunoscute, de la începutul regimului socialismului de stat. Aceste proiecte sunt parcelările de locuințe muncitorești, edificate pe baza Hotărârii Consiliului de Miniștri 758/1951. După desființarea societăților de stat responsabile de implementarea politicilor de locuire, administrația a adoptat o lege prin care lăsa liberă inițiativa construirii de locuințe personale, pe baza planurilor elaborate de Institutul de Proiectare al Ministerului Construcțiilor. Rezultatul a fost realizarea a 14 parcelări de locuințe-tip pe terenurile Sfatului Popular: parcelările Apusului, Blandiana, Meiului, Orșova (în Militari), Sportului (în Colentina), Luptătorilor; Daimaca, Măicănești, Subcetate (în fosta parcelare de împroprietăriri Dămăroaia) și patru parcelări ceferiste în Bucureștii Noi (Mezeș, Laminorului, Înfrățirii și Miercani). Locuințele au fost proiectate de Institutul de Proiectare al Ministerului Construcțiilor, documentele de arhivă indicând și numele arhitecților implicați în proiectarea lor (informație ce urmează a fi cuprinsă în pliante).

Redbuc 50: Fragmente de arhitectură și urbanism (1945-1959) – Asociația Studio Zona

Proiectul și-a propus să investigheze din punctul de vedere al arhitecturii, urbanismului și locuirii, ansamblurile de locuințe (uni- sau plurifamiliale) construite între 1945 și 1958, în București. Deși unele ansambluri de locuințe au fost analizate în detaliu de la alți cercetători, documentarea arhivistică pregătitoare proiectului a scos la iveală perspective și date noi legate de aceste ansambluri pe care dorim să le facem cunoscute specialiștilor și publicului larg.

Scopul proiectului este înțelegerea și explicarea importanței acestor inițiative în contextul evoluției societății și arhitecturii din primul deceniu postbelic, marcat de instaurarea socialismului de stat. Ansamblurile de locuințe incluse în proiect pot fi catalogate drept modele de continuitate în arhitectura politicilor de locuire, dar și căutări ale unei noi imagini reprezentative pe care regimul dorea să o implementeze la nivelul locuirii de masă.

Cercetarea și detalierea proiectelor mai puțin cunoscute este o prioritate în strategia editorială și culturală a Asociației Studio Zona, urmărind să ne concentrăm asupra acelor procese istorice ale locuirii de masă moderne de dincolo de centrul orașului. Demersul este necesar pentru a echiliba volumul mare de interes arătat secolului al XX-lea în câmpul academic ce se axează pe metanarativele legislative sau arhitecturale.

Sistematizarea unei comune suburbane: Crângași și modernizarea socialistă (1900-1989) – Asociația Studio Zona

Scopul proiectului este de a face cunoscută istoria cartierului Crângași specialiștilor și locuitorilor orașului. Proictul urmărește să cerceteze minuțios arhivele și literaturade specialitate și să realizeze documentarea pe teren, iar după finalizarea cercetării, să publice a doua carte din colecția „Cartierele bucureștene”, prima fiind „Istoria cartierului Ferentari (1900-1989)”.

Colecția dorește să popularizeze micro istoriile urbane și analizele arhitecturale în rândul locuitorilor din aceste cartiere, să-i informeze în legătură cu ascensiunea (și uneori) decăderea acestor zone și să le ofere consultanță lor, precum și arhitecților și urbaniștilor, în vederea rezolvării unor probleme urbane ale căror răspunsuri se găsesc în evoluția istorică (schimbarea nomenclatorului străzilor, avizarea proiectelor de arhitectură, analiza infrastructurii urbane).

Proiectul a investigat delimitarea cartierului în urma unei cercetări sociologice și antropologice, în funcție de diferite criterii, evoluția cartierului de la o începuturile sale ca zonă periferică, imobile mportante și arhitecții acestora.

Ferentari incomplet. Volumul I: Politici urbane la o margine de oraș (1846-2011) – Asociația Studio Zona

Cartea își popune identificarea evoluției acestui cartier în secolul al XX-lea, subliniind caracteristicile sale arhitecturale, intervențiile urbanistice și peisajul social.

Simbol al spațiului anonim, sărac și segregat de restul orașului, Ferentariul și-a consolidat în ultimii ani identitatea prin dezbateri, noi inițiative de folosire a spațiului construit și numeroase proiecte sociale, culturale, educaționale, de sănătate publică, de desegregare și de prevenire a sărăciei sau de creștere a încrederii comunitare printre locuitori.

Din acest punct de vedere, volumul dorește să contribuie la o dezbatere mai largă despre cultura și istoria Ferentariului, despre cum gândim mediul urban ca spațiu de intersecții sociale și despre tensiunile identitare existente la nivelul capitalei.

Evoluția cartierului este privită prin prisma conceptului de zonă interstițială între urban și rural, o zonă a  migrației permanente și a edificării pe terenuri libere. Dominat de chirii ieftine și condițiile precare de locuire, Ferentariul a reprezentat un spațiu al intervențiilor administrative în domeniul sănătății publice și un loc al discursurilor despre modernizare din secolul al XX-lea. Fără a fi un cartier industrial în sensul prezenței obiectivelor industrial, a fost locuit de o comunitate de muncitori industriali, servitor și mici comercianți care au sprijinit dezvoltarea orașului.

Studiul de față ține seama de literatura asupra construirii imaginarului urban și abordează istoria din perspectiva locuirii. Atenția acordată unei zone „ mărginașe”, „problematice” situează lucrarea în tendința contemporană de a revizita zone urbane europene, cu istorii care surprind conflicte sociale, politice sau identitare de lungă durată, de a sparge tiparele de gândire modern/non-modern, valoros/nevaloros și de a că valoarea patrimonială a acestor spații o reprezintă chiar microistoriile despre conflict, pauperizare și schimbare și impactul lor asupra țesutului urban.

În faza de aplicare, proiectul s-a numit: Locuire, arhitectură și urbanism în Ferentari (1903-2000).