Scopul principal al acestui proiect a fost de a cartografia infrastructura de îngrijire din București și de a evidenția zonele mai puțin deservite, cu scopul de a releva un aspect fundamental al culturii urbane bucureștene, pentru a contribui la viitoarele politici publice urbane și de arhitectură, de a îmbunătăți temele de proiectare și de a identifica oportunități de studiu ale tipologiilor funcționale autohtone de îngrijire, precum și de a orienta studii antropologice, sociologice și de geografie urbană către acestea.
Proiectul se situează la intersecția mai multor domenii – arhitectură, urbanism, sociologie, geografie umană și studii culturale. Cercetarea arhitectural-urbană explorează nu doar aspectele fizice ale infrastructurii, ci și rolul acesteia în viața cotidiană a orașului. Prin analiza infrastructurii de îngrijire, proiectul aduce o contribuție importantă la înțelegerea modului în care spațiile și echipamentele publice influențează și modelează cultura urbană, precum și mecanismele de adaptare a comunităților la eventuala ei lipsă. Aceste echipamente publice sunt o extensie a culturii orașului, modelând felul în care comunitățile interacționează, se îngrijesc și se susțin. Studierea acestor structuri și a relației lor cu țesutul urban aduce o contribuție la înțelegerea identității și funcționării Bucureștiului, element central al culturii urbane. Rezultatele sunt accesibile publicului printr-o platformă open-resource, ceea ce invită la dialog și reflecție publică.
Unul dintre obiectivele secundare a fost de a aduce în dezbaterile autohtone un concept feminist cu o tradiție de 50 de ani, îngrijirea, care a fost folosit de-a lungul ultimelor decade în domenii foarte variate: „teoria planificării urbane, științe politice, geografie umană, științe medicale, sociologie urbană și a muncii, economie comunitară, asistență socială și studii culturale” (Gabauer et al. 2022). Operaționalizarea sa pe teritoriul României, de către cercetători avizați temeinic despre teritoriu, are potențialul de a facilita un import academic, intelectual, și conceptual adaptat la nuanțele locale, contribuind astfel la erodarea hegemoniei vestice și la suplinirea fondului de cunoștințe european de pe o poziție de egalitate epistemică. De asemenea, având în vedere că domeniul este încă la început, contribuția românească are șansa să devină un exemplu de bună practică și un cadru de referință.
