Experiențele studenților de la școlile de vară din 2022
Caietele restaurării 2022 – Asociația Art Conservation Support (ACS)
Descriere generală
Caietele restaurării este o publicație cu articole științifice dedicate conservării și restaurării patrimoniului cultural, metodologiilor, normelor și principiilor etice, mărturii ale experiențelor practice ale cercetătorilor și specialiștilor – restauratori, arhitecți, urbaniști, istorici de artă, chimiști, fizicieni, biologi, petrografi, structuriști.
Publicația este un răspuns la numărul mare de intervenții agresive observate asupra componentelor patrimoniului cultural, intervenții care au dus la alterarea iremediabilă a acestuia. Conservarea și restaurarea patrimoniului cultural material nu se poate face fără specialiști, iar specialiștii au nevoie de informații și schimb de experiență.
Articolele publicate sunt alese în urma unui proces de evaluare riguros, beneficiază de sugestii de completare și verificare a unor informații oferite de evaluatori cu experiență. În paginile sale Caietele restaurării reunesc experiența autorilor seniori și a autorilor tineri, care au făcut dovada exigenței și a profesionalismului, în activitatea lor.
Finanțare 2022
În numărul IX din Caietele Restaurării, tema propusă a fost „Autentic și funcțional”. În 2022, am urmărit să găsim răspunsuri la o serie de întrebări importante: Ce înseamnă a fi autentic? Care sunt formele de alterare a autenticității? Este posibilă recuperarea autenticului prin îndepărtarea alterărilor? În ce mod pot fi îmbinate funcționalul și autenticul? Ce factori determină prevalența unuia asupra celuilalt? Și, mai ales, cum putem evita pierderea valorii unui monument atunci când îi schimbăm funcționalitatea?
Dincolo de pierderile patrimoniului cultural cauzate de intervenții brutale sau de nepăsare, există și o categorie mai subtilă de degradări: acelea generate de intervenții care se ascund sub masca funcționalului și a exigențelor vieții contemporane.
Acțiunea sinergică a multiplelor cauze ale degradării asupra materiei a lăsat urme care au afectat, în grade diferite — uneori până la neantizare — autenticitatea operei de artă. În aceste condiții, specialistul în conservare-restaurare se confruntă cu două sarcini majore, a căror rezolvare depinde în mod decisiv de judecata critică, fundamentată pe principii științifice: identificarea cauzelor, interpretarea efectelor și intervenția propriu-zisă. Cele două dimensiuni ale acestui demers sunt recuperarea autenticității și păstrarea, respectiv protejarea acesteia.
Mariana Celac, contemporanul nostru II (7-12/2022) – Fundația Culturală Secolul 2I
Descriere generală
Revista Secolul 20, cunoscută ca una dintre cele mai importante instituții culturale românești de circulație europeană (în 1987 a obținut Premiul UNESCO „pentru cea mai bună revistă de literatură și artă din lume”) a devenit în 2001, odată cu începutul noului mileniu, Secolul 21. În 2018, odată cu numărul dedicat poetului și filozofului francez Michel Deguy, a fost lansată o nouă serie în colecția revistei: „Contemporanul nostru”. Sintagma a fost preluat formula eseistului Jan Kott într-o dublă accepție: pe de o parte, sfidând cronologia, subliniază valoarea atemporală a operelor, așa cum a făcut și cunoscutul exeget al operei shakespeariene în anii ’60; pe de altă parte, propunând lectura sintagmei în sensul ei propriu, tocmai pentru că prezintă figuri emblematice cărora cititorii au sau au avut șansa de a le fi (fost) contemporani.
Finanțare 2022
În 2022, revista propune cititorilor săi modelul excepțional al unui creator–instituție: arhitecta, scriitoarea și disidenta Mariana Celac.
Un prim volum masiv a fost publicat in 2021 printr-un proiect susținut de OAR („Mariana Celac, contemporanul nostru I” – 10-12/2020;1-3/2021). Textele adunate în acest prim volum au oferit, printr-o abordare originală, prin mărturiile unor personalități din țară și din străinătate, precum și prin documente inedite, noutăți de ordin biografic și de opțiune profesională și civică.
Dată fiind cantitatea și calitatea impresionantă a mărturiilor primite la redacție, un singur volum s-a dovedit insuficient pentru a le cuprinde pe toate. Chiar dacă nu pretinde a fi exhaustiv, crearea unui al doilea volum dedicat Marianei Celac este evidentă; el face obiectul proiectului propus în 2022. Prin noi documente, multe dintre ele inedite, se încearcă realizarea portretului cât mai complet al acestui creator original, chiar atipic în unele dintre demersurile sale profesionale. De o modestie direct proporțională cu valoarea și de o discreție care a ocultat multe din reușitele sale ca ahitect, Mariana Celac oferă celor care doresc să o descopere numeroase, admirabile surprize. E ceea ce încearcă să reveleze și acest al doilea volum sextuplu al revistei Secolul 21 dedicat Marianei Celac.
Arhitext 3/2022 – Adâncimea sufletească a urmelor – Fundația Arhitext Design
Descriere generală
Demersul echipei redacționale se concentrează pe punerea în pagină, în mod critic (cu comentarii şi interpretări comparative sau contrapunctice), atât a textelor teoretice, cât şi a proiectelor de arhitectură, de urbanism şi de artă (din secțiunea tematică practică, precum și din ultima secțiune a revistei, east-centric arch). Tematica fiecărui număr porneşte de la probleme / subiecte / idei de actualitate și propune un dialog interdisciplinar pe marginea conceptului / programului / paradigmei puse în discuție. De asemenea, prezentarea proiectelor nu se rezumă doar la imagini şi texte atractive, ci include și planuri sau alte piese tehnice, casete tehnice elaborate şi informaţii tehnice de interes.
Ca o consecință a impactului pandemiei (economice, financiare și a modului de viață) Fundația Arhitext design a fost nevoită anul trecut, după 31 de ani de apariție în format tipărit, să treacă în format digital, dar păstrănd structura de conținut (teme, secțiuni, rubrici), de format (layout, paginație), cadența trimestrială de apariție și de răsfoire a revistei.
De aceea, în 2022, revista a ales formula de e-book, care permite introducerea și folosirea în mod ”creativ” a unor secvențe de filme și de ilustrație muzicală.
Finanțare 2022
Tema numărului pentru care s-a solicitat finanțare este „Adâncimea sufletească a urmelor (Semn-document-ruină)”. Ruina constituie un obiect fascinant, atât pentru arhitecți cât și pentru vizitatorul profan. Ruina amintește trecutul arhitecturii și vorbește de transformarea ei, prefigurându-i viitorul. În cele din urmã, aparent paradoxal, ruina – antică sau „modernă”, adevărată sau fabricată – celebreazã arhitectura. Revista încearca evidențierea și discutarea numeroaselor tipuri de ruină.
Tema practică stă sub semnul citatului „Pipăim pereții de parcă ar fi marginea vieții/ Adulmecăm fereastra de parcă ar fi capătul ceții” și explorează rolul sticlei în arhitectură. Transformare modurilor de viată, în paralel cu dezvoltarea tehnicilor de construcție au făcut ca folosirea sticlei să treacă de la mici suprafețe ca mijloc de „trecere” a luminii (termele antice), la marile vitralii ale Evului Mediu, la celebrele sere din secolul 19, la pereții cortină ai secolului 20.
Arhitec’tool 2022 – Fundația Archaeus
Proiectul Arhitec’tool este răspunsul la lipsa unui cadru și a unei programe fundamentate a atelierelor de arhitectură din licee. Platforma propusă a fost gândită ca un instrument de lucru pus la dispoziția profesorilor din liceele vocaționale în cadrul atelierului de arhitectură, pentru a ghida în procesul de predare și a dezvolta în rândul elevilor abilitățile necesare pentru a observa, analiza și răspunde critic-constructiv la lumea din jurul lor.
În urma etapei de cercetare preliminară a sistemului de predare a atelierului de arhitectură în licee, echipa a înțeles că procesul prin care se poate modela acest instrument de lucru este unul complex, ține de dinamica din clasă și de la catedra de specialitate, de schimbul de experiență între profesorii din țară și de modul în care elevii își identifică vocația, colaborează și se înțeleg pe ei înșiși.
Pentru a construi o platformă organică, perfectibilă, care își deservește cu adevărat utilizatorii, este nevoie ca aceștia să contribuie definitoriu la construirea ei și să poată colaboreze într-un mediu în care simt că fac parte dintr-un grup cu un scop comun.
În acest scop, proiectul a urmărit:
– construirea unei comunități a profesorilor ale cărei baze s-au pus la întâlnirea din cadrul Olimpiadei Naționale de Arte și Arhitectură (Timișoara 2022);
– sondarea comunității de profesori printr-un chestionar online pentru a ne clarifica profilul profesorului de la aceste clase;
– chestionar online adresat elevilor pentru a construi profilul de utilizator pe platforma online;
– întâlniri de lucru live Bistrița și online cu profesorii din țară;
– workshop pentru construirea planului de unitatea și a planului de lecție;
– implementarea unei unități de învățare pilot în școlile din Târgu-Mureș și Miercurea Ciuc, care a urmărit însușirea unor competențe specifice, testarea acestora și, în funcție de rezultate, revenirea pe materialul de lucru pentru aprofundare și ajustarea temelor;
– workshop pentru definitivarea „caietului de atelier”.
Caietul de lucru a fost lansat în cadrul Anualei A6 la Brașov în 8 septembrie 2023 fizic, finanțat de către arhitecți și ONG uri interesate.
Fantomele din Lista Monumentelor Istorice Timiș – Asociația Prin Banat
Conform Listei Monumentelor Istorice din 2015, ultimul act oficial în domeniu, în 2022, în județul Timiș figurează 340 de obiective clasate. 48 dintre acestea reprezintă case din mediul rural, exemple ale locuirii istorice din regiune, amplasate pe tot cuprinsul județului Timiș. Din experiența echipei de proiect, acumulată prin vizite în mediul rural, multe dintre aceste 43 de monumente istorice au fost alterate masiv, pierzându-se în mare parte substanța istorică, altele nu mai există deloc.
Proiectul a urmărit:
– inventarierea, vizitarea și documentarea celor 48 de case din județul Timiș clasate ca monumente istorice, inclusiv a celor dispărute și înțelegerea contextului clasării, transformărilor sau dispariției lor;
– documentarea video a unei selecții de case și realizarea unui reportaj jurnalistic, utilizând tehnica storytelling-ului, care să redea povestea acestor obiecte de patrimoniu;
– dezvoltarea unei platforme web cu scopul de a disemina și a prezenta detaliat poveștile individuale a caselor;
– organizarea unui eveniment de lansare a video reportajului și a platformei web în Timișoara;
– organizarea unei expoziții fotografice cuprinzând toate cele 48 de case clasate din Timiș, inclusiv cele dispărute;
– organizarea unei mese rotunde pentru dezbaterea unor subiecte precum relevanța LMI, situația la zi a ei, legătura dintre instituții și proprietarii / locatarii monumentelor istorice precum și alte teme de interes.
Primul Meu Film Documentar – Atelier de explorare urbană prin film – Asociația Vira
Proiectul reprezintă cea de-a 26 a ediție a atelierelor și s-a desfășurat în București, având ca tematică redescoperirea și reconectarea tinerilor liceeni cu orașul și comunitățile din care fac parte. Proiectul a avut ca obiectiv explorarea posibilităților de expresie și analiză pe care le oferă tehnicile media audio-vizuale ca mijloc pentru popularizarea arhitecturii, crearea unei culturi estetice referitoare la spațiul construit și creșterea nivelului de educație urbană a tinerilor liceeni din București. De asemenea, s-a urmărit dezvoltarea abilităților tinerilor liceeni de a selecta, interpreta și interoga în mod activ mesajele mediatice și de a explora și interpreta în limbaj cinematografic multiplele posibilități pe care le oferă spațiul urban bucureștean.
În prima etapă a proiectului, au fost organizate 3 proiecții și dezbateri în liceele bucureștene pe marginea filmelor realizate de liceeni în edițiile anterioare ale atelierelor. Acestea au permis (re)vizitarea și (re)descoperirea a spațiilor urbane prin perspectivele și narațiunile audio-vizuale ale altor liceeni.
În cea de-a doua parte, a fost organizat „Primul meu film documentar – atelier practic de educație urbană prin mijloace media pentru liceeni”, cu scopul de a dezvolta competențele de producție audio-vizuală ca instrument pentru investigarea, chestionarea și reflectarea asupra orașului și a relațiilor locuitorilor cu acesta.
În urma atelierul au fost produse 6 filme documentare proiectate în cadrul unui eveniment cu public.
Poveștile sinagogilor. Sinagogi din Banat și Arad – Asociația Pantograf
Proiectul Poveștile sinagogilor. Sinagogi din Banat și Arad aduce mai aproape de publicul larg frumusețea sinagogilor din Reșița, Caransebeș, Lugoj, Timișoara și Arad, precum și poveștile de viață ale membrilor comunităților evreiești care le-au construit și au contribuit la prosperitatea acestor orașe.
Proiectul leagă, printr-un traseu digital, 8 sinagogi din Banat și Crișana, permițând explorarea acestora de oriunde din lume. Pentru fiecare sinagogă în parte există un scurt istoric, o descriere a elementelor de valoare arhitectonică ce o fac unică, tururi virtuale în incinta acestora, fotografii și materiale video.
Destinul sinuos a trei generații de evrei poate fi descoperit prin intermediul a peste 80 de fragmente de mărturii culese de-a lungul a mai bine de 20 de ani. Platforma reunește povești despre conviețuirea dintre diverse etnii și religii, atât de particulară Banatului, despre tradiția evreiască, dar și despre momentele sumbre ale istoriei.
Prin intermediul poveștilor unor membri ai comunității evreiești vei afla mai multe despre consecințele asupra vieții de zi cu zi a legilor antisemite ori despre persecuțiile din timpului celui de-Al Doilea Război Mondial. Mărturiile culese și interviurile realizate aduc în fața publicului istorii de viață, precum cele legate de emigrarea silită și melancolia față de vremurile când în sinagogi încă răsunau cântările hazanilor.
Proiectul se înscrie într-un demers mai amplu inițiat în 2021 de Asociația Pantograf prin proiectul Sunetul Sinagogilor, care urmărește valorizarea patrimoniului construit și imaterial al comunității evreiești din Banat și Crișana. În 2023, Asociația a continuat acest parcurs prin proiectul Ecoul sinagogilor – o serie de concerte desfășurate în sinagogile din Arad, Timișoara, Lugoj, Caransebeș și Reșița, cu lucrări muzicale originale inspirate de ritualurile și practicile ciclului vieții evreiești. Compozițiile au fost semnate de violonistul și compozitorul Alexander Bălănescu, care a colaborat îndeaproape cu Emanuel Pusztai, prim-cantorul cultului mozaic.
Arhiva de sunet: București – Asociația Centrul Dialectic
Proiectul își propune să reactiveze memoria pop culturală a orașului București, în special cea legată de reprezentarea ei în muzica locală și felul în care această muzică a reacționat la diversele contexte culturale și sociopolitice, cu focus pe acele produse/piese care au vorbit în timp despre oraș, urbanitate, construcție, dinamici urbane, locuire, spații și structuri urbane referențiale. De la pop-ul anilor ‘60-’70, care încerca să capteze transformările și modernizarea orașului în noua epocă (Trio Grigoriu cu „Macarale”; Gică Petrescu & Trio Grigoriu cu „Podul Grant”, Simona Cassian & Trio Grigoriu cu „Cine știe unde-i centrul în București?” etc.), la muzica anilor ‘90, în special hip-hop, care observă dinamica, prefacerile și problemele orașului în tranziție, cultura pop a avut întotdeauna o viziune importantă asupra spațiului urban și a dinamicii urbane.
Lipsa unui interes susținut față de problematica urbană în studiile de teoria culturii populare a dus la o deconectare a celor două arii de cercetare. Proiectul pleacă de la ideea că Bucureștiul pop este o reprezentare-cadru care discută direct despre tensiunile legate de viața urbană, estetică muzicală și temele sociopolitice specifice local și temporal. Proiectului își dorește să îmbunătățească oferta artistică adresată publicului larg privind identitatea culturală a Bucureștiului și istoria lui recentă, văzute și comentate prin filtrul unor piese și produse pop referențiale.
Proiectul propune o serie de întâlniri publice și care să discute problema relației dintre estetica culturii populare și reprezentarea orașului în muzica pop, realizarea mai multor interviuri cu artiști și specialiști pe temele enunțate mai sus (puse la dispoziția publicului sub forma a 8 podcasturi găzduite și distribuite pe cele mai importante platforme: Spotify, Google, Apple Podcasts, YouTube) și crearea unei rețele teoreticieni, arhitecți și artiști din București care să înceapă o discuție conceptuală despre relația dintre artă, cultură pop și spațiu urban.
Case de muzicieni – Asociația Opus
Proiectul Case de muzicieni aduce în atenția memoriei colective un tip de locuire bucureșteană specifică finalului de secol 19 și începutul secolului 20, în care arhitectura cu rol rezidențial și muzica se îmbinau în mod armonios. Multe dintre clădirile rezidențiale care au aparținut muzicienilor și familiilor lor au fost proiectate încă de la început cu funcțiunea „muzicală incorporată” – spațiul casei gravita în jurul amplului salonul muzical ce găzduia în timpul seratelor elita intelectuală a vremii, unde se afla, de obicei, pianul/pianele. De altfel, educația muzicală și saloanele, spațiile dedicate practicii muzicii, erau o componentă întâlnită în majoritatea caselor burgheze.
După instalarea regimului comunist, locuirea se schimbă: vechile clădiri unifamiliale ajung să adăpostescă forțat mai multe familii, salonul își pierde rolul original, locuirea la bloc, în apartamente restrânse, nu include spații special dedicate muzicii. În chiar și în condițiile acestor schimbări, muzicienii își adaptează spațiile de locuit pentru a face loc muzicii.
Unul dintre scopurile acestui demers este de a suprapune valori ale patrimoniului construit bucureștean și ale patrimoniului imaterial din două domenii conexe: arhitectura și muzica.
Proiectul a propus mai multe direcții de explorare:
– inventarierea caselor de muzicieni;
– cercetarea unui tipuri de locuire bucureșteană cu calități specifice;
– reconstruirea unei atmosfere specifice de locuire apelând la arhivele personale ale familiilor muzicienilor, la mărturii, biografii și bibliografii dedicate.
Zeci de nume și case au fost scoase la lumină în anul 2021, în cadrul proiectului Case de muzicieni, derulat cu sprijinul Primăriei Capitalei, prin Arcub, iar lista urmează a fost completată în cadrul acestui proiect. Informațiilor obiective (biografice și arhitecturale) li s-au adăugat date culese cu ajutorul interviurilor, fotografii recente și din arhivele personale ale locatarilor. Imobilele ce constituie subiect al proiectului se regăsesc pe site-ul bilingv (română-engleză) www.casedemuzicieni.ro, pe harta digitală de pe site, dar și pe o hartă în format print, Bucureștiul musical.
Finalizarea proiectului a fost marcată printr-un eveniment muzical desfășurat la Casa memorială Anton Pann – un recital vioară-chitară cu muzică românească de la granița secolelor 19-20.
Harta fizică „Case de muzicieni – București”, creație a ilustratoarei Ana Bănică, a beneficiat de un eveniment de lansare la sediul OAR, cu participarea violistului Răzvan Popovici și a pianistei Cristiana Mihart.