Experiențele studenților de la școlile de vară din 2022
Experiențele studenților de la școlile de vară din 2021
DRAGU. Documentare și restaurare pentru activarea generațiilor următoare – Asociația Arché
Desfășurată în cadrul ansamblului Wesselényi-Bethlen din Dragu, la moara istorică cu valțuri și la biserica de lemn din localitate, școala de vară a reunit studenți și tineri profesioniști din România și din străinătate într-un cadru interdisciplinar de cercetare aplicată și valorizare a patrimoniului rural din zone cu presiuni demografice și economice semnificative.
Participanții au realizat documentări arhitecturale și arheologie de arhitectură, analize de peisaj și studii privind relațiile dintre structurile istorice, mediul natural și comunitate. Activitățile au vizat atât formarea prin practică, cât și testarea unor modele sustenabile de intervenție: materialul provenit din degradările recente ale ansamblului a fost recuperat și valorificat ca resursă de studiu și interpretare, moara cu valțuri a fost curățată, inventariată și activată cultural prin evenimente de mediere comunitară, iar biserica de lemn a fost documentată și diagnosticată în vederea fundamentării unor viitoare intervenții de conservare și restaurare.
Completată de ateliere de bioarheologie și interpretare a peisajului cultural, excursii de studiu și activități comunitare, programul a explorat metode inovatoare de regenerare a siturilor de patrimoniu de importanță națională din mediul rural profund. Proiectul a demonstrat potențialul patrimoniului de a genera cunoaștere aplicată, coeziune comunitară și modele replicabile de regenerare rurală.
IMUAU Summer School. Schönberg 2025 – Filiala Teritorială București a OAR și Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM)
Descriere generală
Această școala de vară este organizată de Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” în parteneriat cu Filiala Teritorială București a OAR și are loc în satul Dealu Frumos, jud. Sibiu. Școala își propune aprofundarea tehnicilor tradiționale de prelucrare a lemnului, explorarea posibilităților de modelare ale fierului și o apropiere de comunitate, prin interogarea specificului local. Contextul acestei școli de vară răspunde și altor nevoi umane, reluând legătura cu natura, cu atemporalitatea rurală, socializarea în aer liber și schimbul efervescent de idei între specialiști și studenți. Școala are și o componenta sociologică esențială oricărui demers de intervenție de arhitectură sau restaurare. În perioada aleasă pentru școala de vară, sașii se întorc în țară, iar mărturiile lor, alături de ale românilor și rromilor, sunt valoroase pentru documentare.
Școala constă în:
– cercetarea și documentarea prealabilă: participanții se vor documenta pe baza unei bibliografii recomandate pentru a înțelege contextul istoric și etnografic al sitului și peisajului cultural rural abordat;
– școala de vară propriu-zisă abordează perspectiva teoretică (proiectare, structuri, obiectiv didactic, suport teoretic și istoric, etc.) oferită de cadrele didactice, precum și perspectiva practică (prezentarea tehnicilor tradiționale) oferită de meșteri locali (dulgher, fierar), completate de perspectiva antropologică (poveștile satului, ale caselor, etc.) oferită de reprezentanții comunității;
– atelierele: tâmplărie-dulgherie, zidărie și fierărie: interacțiunea cu meșterii, alegerea materialelor potrivite, însușirea tehnicilor tradiționale;
– evaluarea: discuția și analiza experiențelor trăite, a rezultatelor obținute, a interacțiunilor cu membrii comunității și a perspectivei de dezvoltare ulterioară, în anii următori, a acestei școli de vară.
Finanțare 2024-2025
Atelierele școlii de vară IMUAU Summmer School. Schönberg au fost variate și dedicate lucrului cu tehnici autentice, meșteșugărești, filtrate prin perspectiva arhitectului și dedicate obiectivului propus la fiecare ediție. Astfel, studenții au parcurs lucrul în toate fazele proiectului, prin atelierele de tâmplărie și dulgherie pentru îmbinări din lemn, fierărie pentru componente artistice, zidării și tencuieli tradiționale.
Am completat demersul educativ cu două ateliere de observație și analiză a contextului în vederea elaborării unei strategii viitoare de dezvoltare: un atelier de peisagistică și unul de antropologie. Implicarea unor specialiști din domenii complementare îi este necesară arhitectului în sensul unei bune înțelegeri, atât a mediului construit si a celui natural în care operează, cât și a celui uman, de care depinde viitorul a tot ceea ce încercăm să salvăm și să valorificăm. Rezultatele atelierelor de peisagistică și antropologie desfășurate în această vară, reprezintă baza unor noi teme de abordare și de intervenție la nivelul patrimoniului construit din sat.
De asemenea, prin atelierul de ceramică propus studenților și copiilor din comunitate am creat legături trainice și un limbaj de comunicare comun cu aceștia.
Astfel, le oferim participanților un cadru îndrumat de specialiști în care să interacționeze direct cu meșterii locali, cu materialele și tehnicile tradiționale, să participe la organizarea și execuția de șantier, documentând, proiectând și experimentând viața satului, alături de reprezentanți ai comunității locale, cărora le oferim exemple de bune practică în domeniul conservării și restaurării de arhitectură, respectând specificul local și apreciind șansa de a locui într-un cadru autentic.
Lipova – surprinzătoare – Asociația Arad – Trecut, Prezent și Viitor
Prin acest proiect am urmărit promovarea istoriei, arhitecturii, valorilor locale și a tradițiilor zonei orașului Lipova din județul Arad la nivel regional, național și transfrontalier. Acest oraș deține un patrimoniu arhitectural foarte valoros, care nu este însă suficient cunoscut și valorificat. De aceea, în cadrul proiectului am realizat următoarele:
– Am organizat trei conferințe de prezentare a proiectului, la care au avut loc și dezbateri cu publicul prezent, la Lipova, Arad și Timișoara, în scopul identificării unor modalități de valorificare eficientă a patrimoniului cultural și arhitectural local, ca parte a unei strategii de branding de oraș.
– Am realizat un site de prezentare a proiectului, în care am inclus și numeroase fotografii obținute în urma cercetării arhivelor, bibliotecilor și a deplasării pe teren, în Lipova, unde am fotografiat principalele clădiri cu valoare arhitecturală sau istorică.
– Am realizat un volum despre istoria și patrimoniul arhitectural al Lipovei, cu trimiteri punctuale spre spațiul virtual (pagină web, cod QR), prin care am promovat patrimoniul cultural, în special arhitectural al Lipovei; volumul a fost realizat atât în format electronic, cât și tipărit, varianta electronică fiind încărcată pe site-ul https://lipovasurprinzatoare.ro/ și pusă gratuit la dispoziția tuturor celor interesați de istoria și patrimoniul Lipovei.
Am organizat o conferință de încheiere a proiectului la Arad, în cadrul căreia a fost prezentat proiectul și s-au dezbătut cu publicul prezent probleme legate de starea actuală a patrimoniului cultural, în special arhitectural al Lipovei, precum și de modalitățile de conservare și promovare a acestuia. La sfârșitul conferinței s-au distribuit persoanelor prezente exemplare tipărite ale volumului realizat în cadrul proiectului, în vederea popularizării acestuia. De asemenea, au fost donate 20 de exemplare tipărite ale volumului către Centrul de Informare și Promovare Turistică al Județului Arad, în vederea popularizării mai eficiente a patrimoniului Lipovei.
Adoptă o Casă la Roșia Montană. Școala de Vară ARA – ediția a 18-a (2025): Acțiuni de promovare și valorificare a patrimoniului cultural și natural de la Roșia Montană – Asociația Arhitectură. Restaurare. Arheologie (ARA)
Descriere generală
Roșia Montană reprezintă o zonă unică în România și în lume datorită peisajului cultural specific creat de moștenirea minieră. Deși de-a lungul timpului au fost trase nenumăratele semnale de alarmă pentru salvarea sa de la distrugere – includerea în 2013 în lista „7 Most Endangered”, în lista celor mai periclitate situri din lume, World Monuments Watch 2016-2017, urmată de înscrierea mult așteptată la 27 iunie 2021 în Lista Patrimoniului Mondial și în Lista în Pericol a UNESCO – se poate spune că nu s-a desfășurat nici o intervenție directă a autorităților locale sau centrale în scopul salvării acestui patrimoniu unic. În aceste condiții, singura șansă pentru păstrarea acestui patrimoniu excepțional îl reprezintă dezvoltarea unui sistem independent de conservare și punere în valoare, prin implicarea organizațiilor profesionale și a comunității locale.
Asociația ARA a inițiat, împreună cu localnicii, programul Adoptă o Casă la Roșia Montană, proiect in care se stabilește o conexiune între proprietari locali ai clădirilor istorice care doresc să trăiască în continuare în zona Roșiei Montane și persoane și organizații care doresc să contribuie prin donații sau voluntariat la protejarea, cunoașterea și recunoașterea patrimoniului cultural al zonei.
Proiectul Școala de Vară de la Roșia Montană se desfășoară în cadrul Programului Adoptă o Casă (AoC), facilitând participanților, pe lângă modulele practice din cadrul șantierelor de restaurare AoC, și module teoretice (prezentări și prelegeri).
Activitățile se desfășoară pe parcursul a 6 săptămâni, împărțite în secțiuni de câte două săptămâni (3 serii). Participanții la Școala de Vară, înscriși prin intermediul platformei de voluntariat Adoptă o Casă, sunt implicați în activități teoretice (cursuri și prelegeri) și module de analiză și documentare a unor construcții tradiționale relevante și a modului de intervenție în zonele cu potențial pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural. Cursurile teoretice și prelegerile vizează atât patrimoniul arheologic de la Alburnus Maior, patrimoniul construit de la Roșia Montană, peisajul natural și cultural, precum și prezentarea importanței sale excepționale, modalități de intervenție și restaurare cu mijloace tradiționale, dar si teme generale legate de patrimoniu, conservare, istorie.
Finanțare 2024-2025
Campania 2025 a reunit 56 de voluntari (studenți, arhitecți, specialiști și membri ai comunității locale) implicați în cursuri teoretice, documentare, ateliere practice și intervenții directe pe monumente istorice. Proiectul promovează învățarea participativă, meșteșugurile tradiționale și utilizarea patrimoniului ca resursă culturală și educațională.
Școala de conservare a patrimoniului cultural din lemn – Atelierul meșteșugurilor tradiționale care stau la baza bisericii de lemn arse din Povergina, 2025 – Asociația Biserici Înlemnite
Descriere generală
Obiectivul acestui proiect a fost continuarea și dezvoltarea școlii multidisciplinare desfășurate în jurul bisericii de lemn din Crivina de Sus (2013-2019), continuată în prezent în jurul bisericii arse din Povergina. Scopul actualului proiect este transformarea tragicului eveniment din anul 2015, când biserica monument din lemn a ars, într-un proces școală de cercetare a arhitecturii ecleziale de secol XVIII, din lemn, formarea de specialiști în conservarea patrimoniului cultural din lemn, atragerea studenților și tinerilor spre acest patrimoniu și implicarea comunității locale în procesul de conservare.
Finanțare 2024-2025
În vara și toamna anului 2025, timp de 5 săptămâni, s-a realizat cea de-a 5-a etapă de conservare/ restaurare (conform proiectului), respectiv: consolidarea tencuielii exterioare de pământ, montajul ușilor, finalizarea și montarea ferestrelor, realizarea elementelor iconostasului și mobilierului, finalizarea turnului clopotniță (finisaje, mobilier), realizarea la forjă a elementelor metalice suplimentare necesare, realizarea pavajului din jurul bisericii, realizarea împrejmuirii, elemente din cadrul porții de acces, amenajarea parcelei (conform proiectului), învelitoare de șindrilă, placare cu scânduri realizate manual a bolții și a absidei altarului.
Toate aceste activități s-au realizat sub formă de ateliere-școală, la care au participat meșteri formatori/ specialiști consacrați, meșteri ucenici, studenți și voluntari.
Toate etapele propuse au fost realizate în (sau cât mai aproape de) tehnicile tradiționale/originale de meșteșug ale secolului al 17-lea, cu scopul respectării unui demers autentic de conservare/restaurare, precum și pentru formarea și specializarea tinerilor meșteri implicați în această școală și pentru o mai bună înțelegere a meșteșugului de secol 17.
În cadrul atelierului s-a organizat o școală de vară pentru studenții de la arhitectură și conservare, în care aceștia au luat parte direct (hands-on) la toate meșteșugurile implicate în procesul de conservare/restaurare.
Asemeni anului 2024, atelierul-școală a fost unul internațional, avându-i invitați pe colegii de la Akademie der Bildenden Künste Wien (Academia de Arte Frumoase din Viena), specializați în conservarea obiectelor de patrimoniu din lemn, de unde au participat un cadru didactic și 3 studenți.
Pe baza experienței pozitive și entuziaste din anul 2023, când a fost organizat, în colaborare cu Asociația De-a Arhitectura, un atelier de educație în patrimoniu pentru elevii din zona Făgetului, s-a organizat un atelier destinat elevilor, cu tematica patrimoniului din lemn și sustenabilitatea arhitecturii tradiționale.
Nu în ultimul rând, au continuat evenimentele culturale „Zilele patrimoniului de la Povergina”, care s-au bucurat de un real succes în rândul comunității locale în anii 2023 și 2024. În cadrul acestui eveniment, comunitatea locală a devenit centrul atenției și a participat, alături de echipa Biserici Înlemnite și Asociația My Banat, la organizarea sărbătorii, prin care s-a reînviat conștiința legăturii cu vechea biserică de lemn. S-a considerat că rolul comunității locale nu este doar acela de custode al patrimoniului, ci și de beneficiar al oportunităților pe care acesta le poate genera. În acest sens, sărbătoarea a adus împreună comunitatea locală și vizitatori din afară, pasionați de patrimoniu.
Spațiu public incluziv – model de bună practică pentru UAUIM – Asociația La Firul Ierbii
Proiectul „Spațiu public incluziv – model de bună practică pentru UAUIM” a urmărit dezvoltarea și testarea unui model educațional și practic prin care principiile proiectării incluzive sunt integrate în formarea studenților arhitecți. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și AMAIS, având ca spațiu de cercetare și intervenție centrul comunitar La Firul Ierbii.
Demersul a combinat cursul opțional ST-113 Arhitectură incluzivă / Design universal cu o componentă aplicată de cercetare participativă și proiectare. În cadrul cursului, 105 studenți au parcurs etapele procesului de proiectare incluzivă: conștientizarea prejudecăților, înțelegerea diversității umane, analiza spațiului, dezvoltarea conceptelor, propunerea de soluții și evaluarea acestora. Activitățile au fost susținute prin exemple practice și prin implicarea unor invitați și mentori cu experiențe diverse, inclusiv persoane cu dizabilități permanente sau temporare.
Componenta de cercetare a inclus organizarea a două focus grupuri cu persoane cu dizabilități, pentru identificarea obstacolelor existente în spațiul centrului comunitar și a direcțiilor prioritare de intervenție. Ulterior, printr-un apel deschis, au fost selectați 24 de participanți din domenii interdisciplinare, printre care arhitectură, urbanism, arhitectură de interior, psihopedagogie specială și peisagistică. Aceștia au lucrat în echipe mentor–student cu 12 mentori cu dizabilități și fără, dezvoltând propuneri pentru îmbunătățirea accesibilității, orientării, informării, mobilierului urban și spațiilor de odihnă.
Proiectul a condus la realizarea unui model de bună practică pentru un curs de arhitectură incluzivă, care documentează metodologia, procesul de lucru, rolul comunității persoanelor cu dizabilități și rezultatele obținute. De asemenea, au fost testate soluții aplicate pentru centrul comunitar La Firul Ierbii, adaptate în funcție de buget, fezabilitate și nevoile utilizatorilor.
Prin acest demers, proiectul contribuie la schimbarea felului în care viitorii arhitecți înțeleg accesibilitatea: nu ca pe o cerință tehnică separată, ci ca pe o componentă esențială a calității spațiului construit. Modelul rezultat poate fi replicat în alte universități de arhitectură, urbanism și design din România.
Parteneri în proiect sunt Asociația AMAIS și Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București.
Infrastructura îngrijirii din București. O cercetare de cultură urbană – SG STUDIO SRL
Scopul principal al acestui proiect a fost de a cartografia infrastructura de îngrijire din București și de a evidenția zonele mai puțin deservite, cu scopul de a releva un aspect fundamental al culturii urbane bucureștene, pentru a contribui la viitoarele politici publice urbane și de arhitectură, de a îmbunătăți temele de proiectare și de a identifica oportunități de studiu ale tipologiilor funcționale autohtone de îngrijire, precum și de a orienta studii antropologice, sociologice și de geografie urbană către acestea.
Proiectul se situează la intersecția mai multor domenii – arhitectură, urbanism, sociologie, geografie umană și studii culturale. Cercetarea arhitectural-urbană explorează nu doar aspectele fizice ale infrastructurii, ci și rolul acesteia în viața cotidiană a orașului. Prin analiza infrastructurii de îngrijire, proiectul aduce o contribuție importantă la înțelegerea modului în care spațiile și echipamentele publice influențează și modelează cultura urbană, precum și mecanismele de adaptare a comunităților la eventuala ei lipsă. Aceste echipamente publice sunt o extensie a culturii orașului, modelând felul în care comunitățile interacționează, se îngrijesc și se susțin. Studierea acestor structuri și a relației lor cu țesutul urban aduce o contribuție la înțelegerea identității și funcționării Bucureștiului, element central al culturii urbane. Rezultatele sunt accesibile publicului printr-o platformă open-resource, ceea ce invită la dialog și reflecție publică.
Unul dintre obiectivele secundare a fost de a aduce în dezbaterile autohtone un concept feminist cu o tradiție de 50 de ani, îngrijirea, care a fost folosit de-a lungul ultimelor decade în domenii foarte variate: „teoria planificării urbane, științe politice, geografie umană, științe medicale, sociologie urbană și a muncii, economie comunitară, asistență socială și studii culturale” (Gabauer et al. 2022). Operaționalizarea sa pe teritoriul României, de către cercetători avizați temeinic despre teritoriu, are potențialul de a facilita un import academic, intelectual, și conceptual adaptat la nuanțele locale, contribuind astfel la erodarea hegemoniei vestice și la suplinirea fondului de cunoștințe european de pe o poziție de egalitate epistemică. De asemenea, având în vedere că domeniul este încă la început, contribuția românească are șansa să devină un exemplu de bună practică și un cadru de referință.
Arhitectura relațiilor umane – Asociația Institutul Prezentului
Sub titlul „Arhitectura relațiilor umane” inspirat de motto-ul Grupului Škart din Serbia — „Building Human Relations through Art” [Construind relații umane prin artă] —, proiectul a reprezentat un format educațional dinamic de interacțiune și cunoaștere care le-a oferit participanţilor de diverse vârste o serie de experienţe pornind de la lucrări, locuri și idei din zona artei și arhitecturii românești, pentru a genera un context și o înţelegere din varii perspective asupra istoriei culturale recente în context regional și internațional.
Activitățile au inclus o componentă educațională pentru copii, cuprinzând atelierele dedicate publicației Vederi încântătoare, care urmărește dezvoltarea litoralului românesc și experiența vacanței la mare, și „Locuri și fapte. Detectivi urbani la Faber”, dedicat istoriei sitului de la Faber, dar și monumentele de for public, un tur ghidat pentru adulți și copii derulat în zona Ateneu-Piața Revoluției.
Un masterclass dedicat profesioniștilor din artă, arhitectură și scris a prezentat practica Grupului Škart (Serbia/Slovenia) și preocuparea lor încă din anii 1990 de a trata arta în spațiul public ca o parte integrantă și angajată a vieţii de zi cu zi.