Revista Zeppelin #177 (primăvară 2026): Piatră – SG STUDIO SRL

Piatra ca material de construcție are în România o istorie complicată. Din secolul XI se interzice construcția în piatră în Țara Bîrsei, dar cetățile de la Feldioara sau Codlea arată că teutonii au ignorat restricțiile lui Andrei II. În Transilvania apar apoi bisericile fortificate, în timp ce în Țara Românească rămân din secolul XIV doar edificii religioase din piatră, nefortificate. Ce nu se întâmplă aproape deloc la noi este construcția în piatră a caselor și imobilelor de oraș: din start folosim lemn și cărămidă, apoi beton.

Cea mai veche casă din București, Casa Melik (1760), e din zidărie — în vreme ce Parisul își construia fațadele din piatră de talie (ajutat și de faptul că stă pe o carieră). Piatra e atât de rară încât Conacul Udriște Năsturel e cunoscut drept „casa de piatră din Herăști”, unic obiect de arhitectură civilă din piatră din secolul XVII.

Motivele sunt multe: câmpie fără cariere apropiate, transport costisitor, seisme, atacuri și incendii frecvente. Piatra e materialul puterii, dar instabilitatea politică a împins domnii spre lemn și cărămidă, ușor de reconstruit. În epoca lui Carol I orașul se schimbă — în beton — iar interbelicul consolidează această identitate. Abia în comunism marmura și travertinul devin limbaj al luxului: 2,8 milioane de tone din cariera de la Rușchița ar fi intrat în Casa Poporului, transformând materialul în simbol al dictaturii.

Totuși, avantajele pietrei sunt de neignorat. Material natural ready-made, spune Gilles Perraudin, ea absoarbe roua și o eliberează treptat, îmblânzind zilele de vară — ceva ce clădirile noastre sigilate nu mai pot face. Cu extremele climatice tot mai apropiate (am aclimatizat deja kiwi), piatra structurală devine credibilă și justificabilă. Ideea că ar fi scumpă e demontată de comparația cu o fațadă din zidărie și beton îmbrăcată în straturi.

Piatra de talie poate fi azi un limbaj al celor de rând: Perraudin ridică din ea locuințe sociale, iar Harquitectes construiesc la Parma un bloc pentru vârstnici din piatra recuperată de pe sit. În interviul cu Laurian Ghinițoiu discutăm moștenirea comunistă a marmurei și călătoria ei din Vila Viçosa până pe o fațadă din New York. La noi, arhitectura balneară rămâne cea mai legată de piatră — de la Peleș la Sinaia lui Duiliu Marcu, până la pensiunea Studio Govora de la Călimănești.

Într-o eră în care transportul nu mai e un obstacol, poate fi mult mai sustenabil să lucrăm direct în piatră de talie, lăsată simplă înăuntru și în afară. Poate că a venit momentul să începem istoria pietrei.

Totuși, avantajele pietrei sunt de neignorat. Material natural ready-made, spune Gilles Perraudin, absoarbe prin porii ei roua dimineții și o eliberează în atmosferă pe tot parcursul zilei, îmblânzind zilele călduroase de vară; lucru pe care clădirile noastre contemporane sigilate nu îl mai pot face. Piatra creează mici habitate atât pe dinăuntru cât și pe dinafară, făcând loc unei altfel de locuiri.