Spațiu public incluziv – model de bună practică pentru UAUIM – Asociația La Firul Ierbii

Proiectul „Spațiu public incluziv – model de bună practică pentru UAUIM” a urmărit dezvoltarea și testarea unui model educațional și practic prin care principiile proiectării incluzive sunt integrate în formarea studenților arhitecți. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și AMAIS, având ca spațiu de cercetare și intervenție centrul comunitar La Firul Ierbii.

Demersul a combinat cursul opțional ST-113 Arhitectură incluzivă / Design universal cu o componentă aplicată de cercetare participativă și proiectare. În cadrul cursului, 105 studenți au parcurs etapele procesului de proiectare incluzivă: conștientizarea prejudecăților, înțelegerea diversității umane, analiza spațiului, dezvoltarea conceptelor, propunerea de soluții și evaluarea acestora. Activitățile au fost susținute prin exemple practice și prin implicarea unor invitați și mentori cu experiențe diverse, inclusiv persoane cu dizabilități permanente sau temporare.

Componenta de cercetare a inclus organizarea a două focus grupuri cu persoane cu dizabilități, pentru identificarea obstacolelor existente în spațiul centrului comunitar și a direcțiilor prioritare de intervenție. Ulterior, printr-un apel deschis, au fost selectați 24 de participanți din domenii interdisciplinare, printre care arhitectură, urbanism, arhitectură de interior, psihopedagogie specială și peisagistică. Aceștia au lucrat în echipe mentor–student cu 12 mentori cu dizabilități și fără, dezvoltând propuneri pentru îmbunătățirea accesibilității, orientării, informării, mobilierului urban și spațiilor de odihnă.

Proiectul a condus la realizarea unui model de bună practică pentru un curs de arhitectură incluzivă, care documentează metodologia, procesul de lucru, rolul comunității persoanelor cu dizabilități și rezultatele obținute. De asemenea, au fost testate soluții aplicate pentru centrul comunitar La Firul Ierbii, adaptate în funcție de buget, fezabilitate și nevoile utilizatorilor.

Prin acest demers, proiectul contribuie la schimbarea felului în care viitorii arhitecți înțeleg accesibilitatea: nu ca pe o cerință tehnică separată, ci ca pe o componentă esențială a calității spațiului construit. Modelul rezultat poate fi replicat în alte universități de arhitectură, urbanism și design din România.

Parteneri în proiect sunt Asociația AMAIS și Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București.